Milioane de copii din întreaga lume înfruntă zilnic o realitate cruntă: abuzul. Milioane de zâmbete sparte, milioane de poveşti murdărite de ticăloşia adultă. Dincolo de cei mulţi şi răi, printre care ne ascundem cu toţii uneori, o lume întreagă asistă complice la masacrul copilăriei. Abuzul împotriva copiilor este păcat. Uneori găsim scuze; în Biblie chiar. Nu mă interesează disputele voastre teologice. Nu avem timp de ceartă. Lacrimile şi roadele vorbesc de la sine…
Pentru părintele bun, care se face că nu vede: Nu te scuza că al tău nu este bătut. Sau că îl asculţi cu răbdare şi îi vorbești omeneşte; că îţi faci timp pentru el! Nu te face că nu ştii! Nu eşti cu nimic mai bun decât ceilalţi dacă nu iei atitudine. Nu ajuţi nimănui dacă stai pe gard!… Uneori schimbarea poate veni de la tine, doar să îţi pese cu adevărat.
Pentru adultul care bate, cu palma, cu băţul, cu vorba, cu privirea sau cu nepăsarea: ceea ce faci este păcat! Aduci multă suferinţă aşa, chiar dacă uneori o faci din dorinţa de a avea un copil mai bun. Opreşte-te până nu va fi mai târziu, pentru copilul tău, pentru tine!…
Pentru copilul care plânge: Dumnezeu te iubeşte! Şi eu…
iulie 9, 2009 la 17:39 |
Foarte sugestive clipurile! As vrea din toata inima ca toti adultii sa le vada si sa inteleaga durerea din inimile copiilor abuzati!
iulie 10, 2009 la 18:32 |
Magda: multumesc. Tocmai m-am intors de la programul pe care il avem destinat persoanelor fara adapost. Asta a adaugat venim si sare pe ranile mele, dupa ce am intalnit alti copii… tristi! Da, consider ca toti adultii responsabili trebuie sa se uneasca si sa ia atitudine!