Nu sunt turmentat… Nici nu mai ştiu cum este să te simţi astfel, de mai bine de 12 ani. Sunt doar cetăţean… afectat. Peste mine, peste noi, peste o scurtă vreme, vin alegerile. Iar eu, ca un bun român ce mă aflu, ar trebui să mă pregătesc de vot. Dar, mai ales după mascarada de libidinism politic de astăzi (dacă îmi este permis să inventez un cuvânt care să descrie mai bine situaţia, cu jenă, ruşine şi miloane de scuze), mă văd nevoit să întreb, ca şi cum aş fi rescris de mâna lui Caragiale:
Astăzi m-am trezit bine dispus. Nu mă împac de obicei cu dimineţile devreme, mi se pare că îmi fură un drept al meu. Mai degrabă sunt omul lucrului până noaptea târziu. Dar astăzi a fost altfel. Imediat ce am deschis ochii am realizat cât sunt de binecuvântat: m-am trezit într-o căsuţă primitoare, lângă o soţie aşa cum i-aş dori oricui să aibă şi având un Dumnezeu extraordinar, care mă iubeşte şi îmi dă motive să trăiesc veşnic.
Am urmărit ceva ştiri, doar atât cât să nu mă dreprime, am servit micul dejun, nu am uitat de duşul obligatoriu pentru oricine se respectă, dar îi respectă şi pe cei din jur. Am avut timp şi să mă rog. La plecare, a trebuit să recunosc încă o dată că sunt un om… binecuvântat. Citeşte restul articolului…
Trăim într-o lume nebună; de la o vreme încoace, mai exact de când a intrat păcatul în lume, este şi ne-bună. Adică nu mai este ceea ce ar trebui să fie. Şi pe măsură ce trăim vremurile de pe urmă, degradarea este tot mai evidentă. Lumea piere odată cu păcatul în care omenirea se încăpăţânează să existe ca rob. Iar noi, creştinii, ar trebui să fim lumini, să oferim exemple, indicatoare către cer. Ar trebui!…
Mă apropii cu paşi mari de al treisprezecelea an de lucrare. Nu e mult, veţi spune, iar eu mă voi declara de acord. Cu toate acestea pot spune că, în tot acest răstimp, am trăit şi am experimentat multe. Am pornit de la a avea o inimă de slujitor. Îmi place să cred, că, pe măsură ce am ajuns să şi conduc, am crescut în… slujire. Pentru că liderul adevărat nu depăşeşte niciodată acest nivel, ci doar îl aprofundează. Citeşte restul articolului…
Apropiaţii ştiu: tata nu mai e… Mă refer la tatăl meu pământesc. Nu mai este de câţiva ani buni. Dispariţia lui m-a înspăimântat şi m-a bântuit peste ani. Cancerul de plămâni nu iartă. Bătrâneţea nici ea. Noi suntem făcuţi din pământ şi sortiţi să ne întoarcem acolo. Un gând nemernic nu mi-a dat pace: unde eşti, tată?…
Bunicii ne mor, părinţii la fel, uneori ne mor şi copiii. Viaţa dă impresia că începe doar ca să fie parte a aceluiaşi sinistru ciclu. Un lucru nu trebuie să uităm: dincolo de moarte, mai este ceva. Nu se încheie totul. Şi ajungem să stăm faţă în faţă cu Creatorul cerului şi al pământului, cu Dumnezeu. El ne va întreba cum ne-am trăit viaţa, ce-am făcut cu ea. Vom da socoteală. Cei care au primit încă de aici, de pe pământ, darul său mântuitor, nu vor avea motive să plece capul. Vor fi primiţi cu bucurie şi entuziasm. Îmi este greu să-mi închipui tristeţea şi deznădejdea celorlalţi… Citeşte restul articolului…
V-aţi întrebat vreodată care este cel mai scurt verset din Sfânta Scriptură? Ei bine, nu are rost să vă apucaţi să răsfoiţi… Iar dacă nu vreţi să aflaţi direct de la mine, măcar citiţi de-a fir a păr, toată Biblia, nu mergeţi la întâmplare. Veţi găsi comori aşa cum niciodată nu v-aţi fi imaginat, iar viaţa voastră nu va mai fi la fel după aceea.
„Isus plângea”. Ioan 11:35. Scurt. La obiect. Emoţionant. Teribil. Este pasajul în care Domnul Isus plânge la mormântul lui Lazăr. Biblia spune că Duhul i s-a înfiorat când a văzut-o pe Maria şi pe iudeii care veniseră cu ea… plângând. Deşi ştia ce are să se întâmple, că Lazăr va fi înviat, Isus plânge! Dumnezeul cerului şi al pământului, Alfa şi Omega, Creatorul tuturor… plânge, demonstrând că umanitatea poartă în ea chipul iubitor al lui Dumnezeu. Plânge durerea şi necredinţa celor pe care îi va iubi până la moarte, şi încă moarte de cruce. Citeşte restul articolului
Am descoperit că nu ştiu ce se află în propriul calculator! De curiozitate, am încercat să fac un mic inventar al materialelor strânse, voluntar sau nu, de-a lungul timpului, şi am avut impresia că sunt un intrus în intimitatea altcuiva. Voi împărtăşi câte ceva din ce am descoperit:
CEL MAI MARE DAR, IOAN 3:16
Fiindcă atât de mult – superlativ de intensitate a iubit Dumnezeu – iubirea la superlativ lumea – decadenţă la superlativ că a dat – cea mai mare ofertă pe singurul Lui Fiu – cel mai mare dar pentru ca oricine – cea mai mare oportunitate crede – cea mai mare simplitate în El – cea mai mare atracţie să nu piară – cea mai mare promisiune ci – cea mai mare diferenţă să aibă – cea mai mare certitudine viaţă veşnică – cea mai mare posesiune.
Nu mi-am propus să enervez pe nimeni… Deşi, cel mai probabil, o voi face fără să clipesc. Astăzi mă voi opri puţin la o altă dramă, plagă a creştinătăţii din toate timpurile: curvia, infidelitatea. Nu are rost să mai spun că ea şi-a făcut loc peste tot, în toate segmentele societăţii. Mai nou, umanismul care ne încurajează să fim romantici, o ridică la rangul de virtute. Nimic nu este interzis, acolo unde există „iubire”. Şi atracţie. Şi unde ambii consimt. Aşa să fie?
Curvia este condamnată ferm de Scriptură. Dumnezeu nu glumeşte cu ea. Şi dacă răsfoieşti ocazional această Carte, bestseller sl tuturor timpurilor, scrisă de cel mai celebru Autor, nu ai cum să nu înţelegi că este grav. Şi că nu e de joacă. Pentru cei mai mulţi, a vorbi în astfel de termeni este o dovadă de înapoiere. Citeşte restul articolului
Vechiul Testament pare a ne învăţa “ochi pentru ochi, dinte pentru dinte”. Şi totuşi Hristos ne prezintă o cale nespus mai bună, cea a dragostei; calea care impune iertarea şi a birui răul prin bine. Mărturisesc faptul că sunt foarte afectat atunci când cei dragi ai mei sunt răniţi, manifestându-mă chiar prea categoric în astfel de momente, tocmai de aceea nu mă grăbesc să judec. Am întâlnit însă mulţi creştini care susţin şi argumentează pedeapsa cu moartea. Uneori, firea mea se răzvrăteşte, dându-le dreptate.
Am cunoscut, în trecut, un om care a devenit creştin după ce a comis o crimă oribilă. I-am văzut regretul, am fost impresionat de radicala schimbare. Într-o altă conjunctură ar fi fost pus pe scaunul electric sau ucis cu o injecţie. Aici însă, el a avut şansa mântuirii, asemeni tâlharului care a murit răstignit lângă Domnul Isus. Mai mult, s-a predat autorităţilor şi vă asigur, este un om nou!
Un alt caz care mă intrigă este cel al unui texan executat în 2004, la 12 ani după pronunţarea sentinţei pentru acuzaţia de a-şi fi ucis proprii copii. Astăzi, la cinci ani de la aplicarea pedepsei, i-a fost demonstrată nevinovăţia. A fost o „eroare judiciară”… O eroare pentru care Todd Willingham, un tânăr de 24 de ani, şi-a pierdut pe nedrept viaţa.
„Dacă voieşte cineva să vină după Mine, să se lepede de sine, să-şi ia crucea în fiecare zi şi să Mă urmeze.”
Mereu m-am întrebat, cu gândul la pasajul acesta, ce înseamnă cu adevărat să îţi iei crucea? Să fii pedepsit în mod nedrept pentru credinţa ta, să suferi, să… mori?
În concepţia creştină cea mai larg răspândită, „crucea” se referă la suferinţă, la prigoană şi necaz. Explicaţiile poartă cu sine o notă tristă de resemnare şi regret, de genul: „n-am ce-i face, asta e crucea mea şi trebuie să o port!”. Nu mă grăbesc să combat crezul acesta, cu atât mai mult cu cât de multe ori poate exista un sâmbure de adevăr, dar la atât să se rezume oare „crucea” pe care ne-a cerut Hristos să o purtăm? Citeşte restul articolului
Vă invit ca astăzi să cântăm împreună şi să ne închinăm în felul acesta lui Dumnezeu! Să ridicăm cu reverenţă mâinile către cer şi să recunoaştem încă o data autoritatea Lui peste întreaga lume, dar mai ales în ceea ce ne priveşte. Să ne amintim cu pioşenie că Dumnezeul imanent, Prietenul şi Apropiatul nostru în orice vreme, este în egală măsură şi transcendent. Să nu cădem în ispita unei moderne idolatrii, care ne desparte de o cunoaştere veritabilă a Celui care a creat cerul şi pământul; Cel în prezenţa căruia Isaia a exclamat:
„Vai de mine! Sunt pierdut, căci sunt un om cu buze necurate, locuiesc în mijlocul unui popor tot cu buze necurate, şi am văzut cu ochii mei pe Împăratul, Domnul oştirilor! Citeşte restul articolului
Toţi spun că e criză financiară… Că se simte şi la noi. Mulţi speră că va trece curând şi visează naiv cu ochii deschişi. Alţii, mai mulţi şi mai speriaţi, spun că e abia la început încă şi că ce e mai rău urmează să apară. Că va fi ce nu a mai fost niciodată…
Eu trăiesc, pe lângă sărăcia comună, în mijlocul unei crize mult mai adânci: criza sărăcirii noastre spirituale. O criză mult mai subtilă şi cu efecte mai grele, care ne înfometează sufletele. Trăiesc zilele în care orice creştin care vrea să stea cât mai aproape de Creatorul său se vede pus într-o cruntă poziţie de singurătate, într-o izolare tristă …Citeste restul articolului
Personal m-am confruntat cu drama despre care vorbeşte Paul Washer în mesajul de mai jos, timp de mai mulţi ani. Am trăit crezând că sunt singurul de pe lumea asta la care nu funcţionează instant. M-am simţit vinovat pentru multele situaţii în care am ridicat mâna, repetând acea rugăciune, care pentru cei mai mulţi părea a fi şi unica! Am învăţat după mult timp, după ce am început să transmit la rându-mi mai departe o minciună, un fals, că cei mai mulţi dintre cei din jur sunt asemenea mie… La fel de slabi, la fel de apăsaţi de vină, la fel de obligaţi să întreţină o instantă iluzie, doar pentru că trăiesc într-o lume creştină aparent perfectă, în care te simţi a fi unicul păcătos! Citeste restul articolului
Se întâmplă în lumea anului 2009 ca femeile să fie pedepsite pentru astfel de motive. Lubna Ahmed al-Hussein, o binecunoscută jurnalistă din această ţară, angajată a Naţiunilor Unite, a fost arestată într-un restaurant din Khartoum, împreună cu alte 12 tinere creştine ce se făceau vinovate de aceeaşi „crimă” odioasă. Femeile au fost arestate în urma unei acţiuni spectaculoase, restaurantul fiind luat cu asalt de un grup de peste 20 de poliţişti. Citeste restul articolului
Milioane de copii din întreaga lume înfruntă zilnic o realitate cruntă: abuzul. Milioane de zâmbete sparte, milioane de poveşti murdărite de ticăloşia adultă. Dincolo de cei mulţi şi răi, printre care ne ascundem cu toţii uneori, o lume întreagă asistă complice la masacrul copilăriei. Abuzul împotriva copiilor este păcat. Uneori găsim scuze; în Biblie chiar. Nu mă interesează disputele voastre teologice. Nu avem timp de ceartă. Lacrimile şi roadele vorbesc de la sine… Citeste restul articolului
In momentele cele mai de jos ale vietii mi-ai fost aproape. Singurul prieten adevarat prin furtuni salbatice si prin clipe de cer, ai plans cu amaraciune si ai zambit fericit alaturi de mine. M-ai purtat pe bratele Tale puternice si mi-ai daruit din dragostea-Ti pentru lumea asta pierduta. M-ai invatat sa fiu om, un om dupa inima Ta…
Azi nu mai am decat un singur vis: sa fiu ca Tine! Sa iubesc in orice vreme si sa luminez intunericul din jurul meu. Sa mangai tristii si sa hranesc saracii, sa le spun despre frumusetea Creatorului, invatandu-i sa paseasca pe calea cea stramta, asteptand cu nerabdare venirea Ta…
M-am gandit astazi sa scriu despre el… Probabil ca nu o va mai face nimeni, niciodata, desi multi se vor bucura in fiecare an de darurile lui. Nu multi ii vor face o poza si nici nu se vor opri sa il admire. Va fi bun si va sta acolo numai atata timp cat va aduce roada. Asta deoarece nu este altceva decat un… mar!
Preocupat, dar cu gandul la cele sfinte, desi treaba ma zorea de la spate, am observant deunazi un merisor in gradina de la Gepiu. Probabil ca nu sunt mai mult de doi ani de cand completeaza flora Centrului Smiles de la Gepiu si ar fi trecut neobservat, la metrul si zece centimetri cu care se ridica timid catre cer, daca nu ar fi fost… plin de roada! Citeste restul articolului
Nu stiu altii cum sunt, dar eu imi port mereu trecutul ca pe o carte deschisa, oriunde merg, orice as face si oricat as plange sa uit ori sa sterg cu buretele ranile suculente sau cicatricile urate ale sufletului. Invat din povestile inca nescrise ale propriei vieti, ce incepe sa devina si lunga, si valorez lectiile pe care le poarta cu ele; tacute, dar care striga in mine, ma umanizeaza si ma reprezinta ca om, imi dau putere sa invat ca a fi este mai important decat a face…
Imi amintesc cu claritate ziua in care am intalnit-o la metrou. O batrana gheboasa, cu capul plecat a umilinta si cu mana intinsa, spasmodic deschisa ca pentru un blestem. O clipa am trecut pe langa ea, asa cum facem mereu atunci cand vine vorba de ei. Sunt atat de multi… sunt atat de saraci, sunt atat de enervanti uneori… Ne strica inconstient lumea deja hidoasa si trista in care traim. De unde sa le dam la toti? De unde atat paine, de unde atatia bani, de unde atata … zambet? citeste restul articolului
Se pierde si se stinge, in dramaticul dans al imbatranirii noastre incete, frumusetea si entuziasmul vietii de odinioara. Insasi viata se risipeste si trece odata cu ele. Nu mai stim sa scriem si sa plangem, sa cantam si sa radem, sa alergam ca nebunii prin ploaie si sa ne reinventam prin bancuri atunci cand totul devine mult prea apasator. Vremuri descreierate ne sufoca, aducandu-ne aminte ca suntem condusi de taxe si impozite, ca traim pentru ratele din banca ori ca murim fara sa fi fost cu adevarat tineri… citeste restul articolului
S-a creat o mare tulburare printre crestinii de orice culoare si confesiune in ultima perioada datorita cipurilor ce vor fi inserate, se pare, in documentele noastre, pasaport, carte de identitate sau permis de conducere. Multi dintre cunoscutii mei nu mai stiu sa salute, sa converseze, sa zambeasca, paralizati fiind de teama.
“-Ai auzit? Ce parere ai? Vai de noi!”
Mai mult ca niciodata televiziunile se ingramadesc in a mediatiza subiectul si in a raspandi teama. De parca nu ar fi indeajuns criza economica si perspectivele ei sumbre… citeste restul articolului
Nu demult am fost chemat, impreuna cu consoarta, in biroul pastoral pentru a fi urecheati cu blandete. De ce? Pentru ca tinuta noastra (de fapt nu a mea, ci a partenerei) este una necorespunzatoare. Ca pantalonii, de orice forma ar fi ei, pusi pe femei, aduc “lumea” in biserica. A fost atat de deranjant pentru unul dintre cei prezenti (prefer sa il prezint fara nume si fara cap) incat s-a ridicat sa ia atitudine. Si nu oricand, ci la ora la care intreaga adunare s-a strans pentru studiu biblic. M-am uitat cu atentie la consoarta si am privit-o cu un ochi critic si nu am gasit nimic de reprosat. Mai mult, i-am precizat celui din fata noastra, incurcat la randu-i, ca moda-i pacatoasa a fost ideea mea; si a fost…
Lejer tinuta sotiei mele ar fi acceptata la scoala, la gradinita, la Parlament, fara sa duca cu gandul la nimic imoral sau iesit din comun… Cred ca lucrul acesta este valabil si in cele mai multe dintre bisericile anului 2008. Atunci, va intreb, care este problema?… citeste restul articolului
Am obosit si as vrea sa ma asez undeva; sa raman acolo, sa ascult cantecul linistii depline, sa nu mai plec niciodata… Sa descoper inca o data ca lumea poate merge mai departe fara mine, ca nimeni nu este de neinlocuit. Ca prietenii, de cele mai multe ori, iti sunt aproape doar in anumite anotimpuri ale inimii, ale vietii. Ca atunci cand seara se stinge lumina in camera de odihna, esti un om fericit daca imparti „vizuina” cu persoana potrivita (si aici nu ma pot plange).
Cred ca pentru fiecare dintre noi vine o zi ca aceasta… Ziua oboselii, ziua necazului, ziua de care nu vrem sa ne aducem aminte NICIODATA. Te uiti inainte si drumul ti se pare atat de lung catre casa. Te intrebi cum ai putut sa ajungi atat de departe si de unde vei gasi resurse sa mergi pana la capat. Te uiti in urma si retraiesti toate lucrurile prin care ai trecut pentru a ajunge aici si pentru atat de multe lucruri se pierde importanta cu care le-ai trait la maximum…
Raman doar lucrurile cu insemnatate eterna si regretul ca pe celelalte nu le vom putea retrai niciodata in alt mod!
Cine ma cunoaste indeaproape isi aminteste, cu siguranta, ca in timpul anilor de liceu ma puteai intalni, deseori, tarand dupa mine o geanta plina cu carti, pe care le obtineam imprumut de la biblioteca de cartier de langa liceu, doar pentru ca dorinta-mi mare de a devora literatura de calitate a impresionat-o pana la lacrimi pe batrana bibliotecara de acolo, o intelectuala rasata, insultata de micimea slujbei si de incultura unei societatii cazute in impotenta culturala, apropiata in tinerete a lui Emil Cioran, fiind si singura enciclopedie umblatoare pe care imi amintesc sa o fi cunoscut.
Tot aici, in biblioteca noastra draga, unde imi petreceam pauzele si chiulurile, si pe care la intoarcerea din armata am gasit-o transformata in depozit de materiale de constructie, am descoperit frumusetea scrierii Domnitei Gherghinescu Vania, despre care putini stiu ca a existat vreodata. Desi numele ei este asociat de Lucian Blaga, opera mica si ignoranta generala o arunca in derizoriu. Am ras, am plans, m-am regasit si am visat citind “Cartea Pierduta”, din care port cu mine fragmente de aur ce inca ma misca pana la lacrimi sau ma ajuta sa calatoresc peste tot in propria-mi existenta zbuciumata… citeste restul articolului
…spune unul dintre cantecele copilariei, de pe vremea cand inca mai mergeam pe la Cenaclu, sa radem, sa plagem, sa murim si sa inviem, totul intr-o singura noapte.
dragostea, speranta, credinta, onoarea, curajul, patriotismul, sunt valori care mor odata cu stingerea lenta a unei societati cazute in dizgratia divina…
mai mult ca niciodata pe pamant … idiotii au arme si pot face cu ele orice; ca sunt pusti cu gloante reci si care nu iarta, ca sunt condeie cu tabele si discursuri de demagogi, ca sunt flori si minciuni laolalta, armele lor aduc multa durere si suferinta, haos si nedumerire, blestem peste tot…
idioti sunt toti aceia care se duc inspre iad cu zambetul pe buze, haulind ironic si fluturandu-si zdrentele murdare sau talonul de la jeep; ne mai ramane sa plangem si sa credem, sa rezistam cu stoicism pana cand nu vom mai putea face nimic pentru ei… si mai ramane speranta ca noua, nebunii lipsiti de idiotenia comuna, sa ne pese de ei pana la capat!
Watch videos at Vodpod and other videos from this collection.
versetul saptamanii
"Bucură-te, tinere, în tinereţea ta, fii cu inima veselă cît eşti tînăr, umblă pe căile alese de inima ta şi plăcute ochilor tăi; dar să ştii că pentru toate acestea te va chema Dumnezeu la judecată.." Eclesiastul 11:9
Textele de pe acest blog pot fi preluate numai cu permisiunea autorului (Marian Zaharia) si doar in scopuri necomerciale, cu specificarea sursei si a numelui autorului. Va multumesc pentru intelegere!
Publicat de martzian 
Publicat de martzian 
Publicat de martzian 
Se întâmplă în lumea anului 2009 ca femeile să fie pedepsite pentru astfel de motive. Lubna Ahmed al-Hussein, o binecunoscută jurnalistă din această ţară, angajată a Naţiunilor Unite, a fost arestată într-un restaurant din Khartoum, împreună cu alte 12 tinere creştine ce se făceau vinovate de aceeaşi „crimă” odioasă. Femeile au fost arestate în urma unei acţiuni spectaculoase, restaurantul fiind luat cu asalt de un grup de peste 20 de poliţişti. 
M-am gandit astazi sa scriu despre el… Probabil ca nu o va mai face nimeni, niciodata, desi multi se vor bucura in fiecare an de darurile lui. Nu multi ii vor face o poza si nici nu se vor opri sa il admire. Va fi bun si va sta acolo numai atata timp cat va aduce roada. Asta deoarece nu este altceva decat un… mar!
Nu stiu altii cum sunt
