Nu imi place sa ma ascund in spatele unui pseudonim, desi, mai mult ca niciodata parca, ma simt … martzian.
Martzianu’ se numeste Marian Zaharia, cunoscut de prieteni ca Mike…
Il iubesc pe Dumnezeu, imi iubesc sotia, familia, prietenii, cunoscutii, saracii sau tristii, de cele mai multe ori si dusmanii. Am terminat psihologia si am lucrat ani buni cu copiii si tinerii strazii, cu cei singuri si tristi; am fost simplu lucrator si director, am fost angajat si angajator, am fost sarac si mai putin sarac (bogat nu am fost, iar daca voi fi, poate voi spune aici… ), am fost prin canale si pe la dineuri fastuoase unde putini au visat sa ajunga. Inainte de toate am fost si sunt om…
In ultimii 10 ani am trait ignoranta unui vis frumos, alimentat de iluzii si asteptari. Acum nu spun ca totul s-a frant, dar parca am revenit cu picioarele pe pamant (cine ma cunoaste stie la ce ma refer) atunci cand vine vorba de ceea ce inseamna o “lucrare” crestina. Mai bine zis de ceea ce se poate ascunde in spatele aparentelor, de diferenta ce poate sa apara intre sinceritatea chemarii celui de jos, manat de pasiune si iubire neconditionata si avaritia, duplicitatea, lipsa de omenie si de coloana vertebrala a celui ce se autointituleaza “lider”…
Privind in urma nu regret nimic: am invatat din simplitatea si amaraciunea oamenilor incatusati de pacat si de saracie… demnitatea si mai ales care este valoarea unui om! Am invatat sa apreciez fiinta pentru care insusi Hristos a trebuit sa moara. Am invatat sa imi acordez asteptarile si am invatat ca omul este schimbator chiar si daca ti se prezinta ca cel mai bun prieten.
Acum imi doresc un singur lucru: sa nu las amaraciunea sa ma doboare si nu numai… Imi doresc sa merg mai departe, sa continui munca pe care am inceput-o, sa ii trezesc si pe altii… Un simplu “hello” nu ajunge; odata ce crestinii vor intelege ca, in timp ce ne risipim vietile incercand sa agonisim, luptandu-ne pentru a demonstra care e cel mai bun si care este monstrul, transformandu-ne in “politicieni” (intelegeti termenul acesta prin ochii a ceea ce crede majotitatea romanilor despre ei) ai lumii crestine, o lume intreaga, trista si descumpanita, se pierde in pacat. Si mai trist este faptul ca exemplul nostru nu ii da nici un motiv sa se opreasca din nebunia care o duce la moarte.
Daca vreti sa va spun cum arata, cum miroase si cum se simte tradarea, o pot face, am invatat-o pe propria-mi piele… Cum oamenii se schimba peste noapte pentru un pumn de gologani sau manati de dorinte de putere… Cum te dor nedreptatile ce ti se fac si neadevarurile ce se spun despre tine atunci cand vin de la cei cu care odata te rugai si te imbratisai cu lacrimi in ochi… Nu sunt insa in situatia de a-mi plange de mila. Altii trebuie sa o faca si e vai de ei…
Mai vreti sa stiti despre mine? Am cea mai frumoasa sotie din lume (nu radeti, asa este si asa voi spune si cand vom atinge, daca vom atinge, 80 de ani, pentru simplul motiv ca asa este pentru mine) si alaturi de ea sunt un om fericit. Am putini prieteni, dar ma pot mandri ca ii pot numi si adevarati si mai mult decat orice, am o relatie frumoasa si eterna cu… Dumnezeu. Cine vrea sa stie mai multe despre asta, sa trimita fara jena mail la Martzianu’ … (pagina creata la data de 15.08.2008)
Martizianu’ cu Martzianca lui..
prieteni speciali:
iulie 15, 2008 la 05:17 |
sa nu-ti para rau de nimic. viata asa este, dura. iar Scriptura ne atentioneaza despre lucrurile astea. trebuie doar sa ierti si sa mergi mai departe… MAI PUTERNIC!
iulie 15, 2008 la 13:08 |
Asa e.
Dincolo de aparente e multa mizerie. Din pacate oamenii tac si se multumesc sa se retraga. Si, ca mai mereu, cei buni se retrag dezamagiti, nemernicii raman sa isi bata joc.
Ufff!…
iulie 15, 2008 la 11:01 |
Hei! Viata nu e asa cum noi dorim sa fie. Este asa cum a pregatit-o El sa o traim. Experientele prin care treci sunt bune, ele modeleaza viata si caracterul si te pregatesc pt viitor. Iar apoi, viata de credinta, sotia, prietenii(3,5) si cu Dumnezeu alaturi ”viata are un alt contur si o frumusete aparte”! Prin ce ai ”trecut” (Ieremia 14:1-9), prin ce treci (Psalmul 147) si … ceea ce vei fi (Psalmul 32:11). Cam atat, prietene, de pot sa spun asa!
martie 8, 2009 la 19:18 |
Uite unde-l gasesc eu pe martzian!! Cam trist tonul acestui blog
Nu prea te recunosc… dar oricum, se asorteaza cu starea mea 
Faine ganduri… La mai multe!
iunie 13, 2009 la 11:27 |
Va iubim dragii nostri, copii scumpi si frumosi, va regasim in acest text si va recunoastem cu sufletul, sa nu va descurajati niciodata, Dumnezeu e de partea voastra
iunie 13, 2009 la 11:32 |
@Constanta si Gelu: Multumim! Ne e tare dor de dumneavoastra si de frumoasele clipe de partasie petrecute in gradina din Peris…
Desi nu am reusit sa ramanem prea mult timp impreuna, spiritul duhovnicesc al ACRREDO (ACFS?
) ne uneste si astazi. Dumnezeu sa va binecuvinteze!
iunie 15, 2009 la 03:53 |
despre cine este martzianu’ pot spune vreo doua cuvinte: o achizitie relativ noua dar valoroasa printre prietenii mei, coleg de doua joburi, jumate oradean, jumate bucurestean si jumate martzian…
si un om care merita citit!
iunie 15, 2009 la 08:10 |
@tinerigepiu (pentru cine nu cunoaste, http://tinerigepiu.wordpress.com): Multumesc. Ma consider la randu-mi un om binecuvantat.
Prin prieteni ca tine Dumnezeu mi-a aratat ca atunci cand ingaduie ca ceva bun sa fie inlaturat din viata mea, o face doar pentru a aduce in loc altceva “si mai WOW” (ca sa citez unul dintre sefii nostri).
iunie 16, 2009 la 06:32 |
Fii binecuvantat frate.
Numai bine…
p.s.: iata…am aterizat si eu pe nava ta…;)
iunie 16, 2009 la 16:40 |
Foarte frumos, “Martzian”.
Dar cum se face ca si eu am cea mai frumoasa sotie?
iunie 16, 2009 la 17:31 |
Pety, ar fi anormal daca NU ar fi asa.
Multam de vizita.
iunie 18, 2009 la 09:06 |
http://caleamaestrului.ro/
iunie 19, 2009 la 07:35 |
Şi ţie îţi pot spune sincere felicitări pentru ceea ce faci, mai ales pentru alegerea de a iubi oamenii, pe cei pe care societatea nu îi priveşte cu ochi buni, oamenii care au nevoie să li se întindă o mână, să li se ofere un zâmbet… Mult succes!
iulie 7, 2009 la 14:52 |
Prin suferinta Dumnezeu ne caleste si ne dezvolta caracterul. Asa ca nu intotdeauna e un lucru rau.
iulie 7, 2009 la 14:59 |
Asa e… Crina, multam de vizita, te mai astept pe aici.
iulie 16, 2009 la 16:52 |
“te-am vazut la fratele Marius” .
,un om a lui Dumnezeu drag mie si Lui mai ales,
asa cum scrii parca vine din amaraciunea din inima fiului meu,,,multe se aseamana,,,Domnul sa privegheze peste caile si casa voastra.
Da ,ai o sotie frumoasa,multa binecuvantare sa aveti si har de sus.
iulie 16, 2009 la 17:06 |
Multumesc. Cunosc cativa Marius, la care dintre ei m-ati vazut? Multa binecuvantare va doresc la randu-mi!
iulie 16, 2009 la 17:10 |
La fratele Marius Cruceru .
iulie 17, 2009 la 18:23 |
Martzian bine te-am gasit pe tine si pe martzianica ta! Sa fiti fericiti o viata plus o vesnicie! Ma bucur ca ai trecut “pe la mine” – te mai astept! ( va astept ) cu drag Lia!
iulie 25, 2009 la 17:53 |
Felicitari pentru blog, pentru gandurile sincere, pentru sotia ta frumoasa! Fiti fericiti, iubiti-va mult si iubiti-L pe Dumnezeu, asa cum trebuie sa facem noi toti.Si e asa de simplu sa fim adevarati crestini, pacat ca suntem orbiti de obiceiurile noastre murdare.
iulie 26, 2009 la 07:43 |
Lumy: multumesc! Te mai asteptam pe aici.
iulie 26, 2009 la 17:33 |
Am avut si eu experiente din astea cum oamenii de langa mine se schimbau peste noapte, erau prefacuti lingusitori, dar cu ajutorul Tatalui am trecut peste pas cu pas. Oamenii sunt foarte schimbatori cum este vremea.
Prieteni am multi dar putini sunt oameni.
Am invatat ca un singur prieten ramane neschimbator acela este Isus in El am gasit o incredere deplina si nu regret nimic ca am ales sa imi fie prieten pentru tot restul vietii. Imi place ca iti respecti sotia si merita sa ii spui zilnic ca este frumoasa si ca o iubesti. Fiti tari, fiti cu El!
iulie 26, 2009 la 17:41 |
Draga… Eu (ciudat suna, nu-i asa?
)sau Dany, daca e sa ma iau dupa adresa de email, multumesc pentru incurajari. Am trecut, intr-un final, peste asta, desi a durut ca nimic altceva, cu atat mai mult cu cat asteptarile au fost pe masura… Te mai astept.
august 14, 2009 la 03:50 |
Dragul meu martian, mai bine spus “Trimis de Domnul” sa faci binele pentru cei aflati in nevoi,trebuie sa privesti inainte la ceea ce El iti da oportunitati sa mergi pe ele, iar la urma sa iti spuna vino sluga buna si credincioasa, pe care vrem si noi ca sa o auzim cu atat dor … Hai sa iti spun ca si aceste suferinti pe care tu le-ai trecut , nu cred ca este vreo entitate crestina cu adevarat, care sa nu fi avut – trecut prin valea plingerii. Dar ti-o spun ca un bun coleg de “joaca” stii cand faceam cate o injectie cu pencilina pe vremuri? Ei bine durerea era atunci pina ne reveneam din decompensarea respectiva si poi eram cei mai fericiti ca suntem gata sa mai jucam un fotball sau volei… Scuze ca te-am trimis asa de departe in copilarie, dar spune Domnul , pina nu vom fi ca acesti copilasi nu vom puitea intra in Imparatia Lui Dumnezeu. Deci sa uitam si sa merem Biruitori catre noile Limanuri ! Nu vreau sa-ti spun deziluziile mele sa nu fiu pe ton minus. Cauta un Do Major si cu toate augmentatele lui acordeazati sufletul si inima si INAINTE MAI SUS MEREU!
Daca vii prin Moldova vei vedea cu cohii tai cat de frumos lucreaza Domnul! Fiti ravnitori in a face binele si sa umblati pe Caile Lui fara sfiala! Bless you and your family! Sa nu te plictisesti ca am scris asa de mult , dar sunt la munca si inca nu m-a deranjat nimenea, doar poate acusi BOC-BOC! Intra! SMILE IN TRUST!
august 14, 2009 la 04:38 |
Socin: multumesc pentru incurajari. Am reusit sa trec peste momentele grele, desi au trecut ca un tren peste noi.
Multumesc Domnului ca dincolo de toate exista un plan al Lui, in care toate lucrurile lucreaza impreuna pentru binele nostru, chiar si acestea.
Apropo, acum sunt un “smiler” si la propriu, lucrez pentru Asociatia Smiles…
august 14, 2009 la 08:33 |
reusim si noi sa decantam experientele personale din “lucrare” de ideile constructive, in cadrul unui comentariu la articolul lui Marius despre pastorul care nu-i pasa de biserica?
august 14, 2009 la 09:16 |
al teremah: Este o intrebare retorica sau chiar ai o propunere concreta? Daca ma gandesc bine, pe langa alti factori, experientele din lucrare sunt foarte valoroase in a emite ideile constructive si valoroase…