Ganduri inainte de culcare

22 iulie 2008

Am obosit si as vrea sa ma asez undeva; sa raman acolo, sa ascult cantecul linistii depline, sa nu mai plec niciodata… Sa descoper inca o data ca lumea poate merge mai departe fara mine, ca nimeni nu este de neinlocuit. Ca prietenii, de cele mai multe ori, iti sunt aproape doar in anumite anotimpuri ale inimii, ale vietii. Ca atunci cand seara se stinge lumina in camera de odihna, esti un om fericit daca imparti „vizuina” cu persoana potrivita (si aici nu ma pot plange).

Cred ca pentru fiecare dintre noi vine o zi ca aceasta… Ziua oboselii, ziua necazului, ziua de care nu vrem sa ne aducem aminte NICIODATA. Te uiti inainte si drumul ti se pare atat de lung catre casa. Te intrebi cum ai putut sa ajungi atat de departe si de unde vei gasi resurse sa mergi pana la capat. Te uiti in urma si retraiesti toate lucrurile prin care ai trecut pentru a ajunge aici si pentru atat de multe lucruri se pierde importanta cu care le-ai trait la maximum…  

Raman doar lucrurile cu insemnatate eterna si regretul ca pe celelalte nu le vom putea retrai niciodata in alt mod!


Mighty is the power of the Cross…

19 iulie 2008

…de Chris Tomlin.


Dincolo de noi

19 iulie 2008

V-ati intrebat vreodata ce e dincolo de noi, dincolo de lumea „civilizata”, acolo unde nu ajungem decat prin intermediul televizorului din sufragerie fiind la un buton de telecomada distanta sa trecem mai departe si sa uitam? „Dincolo” sunt oameni, viata, speranta si durere, asteptare, singuratate… Ma impresioneaza soarta celor din regiunea Darfur si cred ca mi-ar placea sa merg fie si o zi acolo, sa pot intinde fie si o mana ori sa ofer fie si un zambet oamenilor, fie si unuia singur!

Mai jos este unul dintre clipurile mele preferate:


Dragostea… trece? sau… doare?

18 iulie 2008

Cine ma cunoaste indeaproape isi aminteste, cu siguranta, ca in timpul anilor de liceu ma puteai intalni, deseori, tarand dupa mine o geanta plina cu carti, pe care le obtineam imprumut de la biblioteca de cartier de langa liceu, doar pentru ca dorinta-mi mare de a devora literatura de calitate a impresionat-o pana la lacrimi pe batrana bibliotecara de acolo, o intelectuala rasata, insultata de micimea slujbei si de incultura unei societatii cazute in impotenta culturala, apropiata in tinerete a lui Emil Cioran, fiind si singura enciclopedie umblatoare pe care imi amintesc sa o fi cunoscut.

Tot aici, in biblioteca noastra draga, unde imi petreceam pauzele si chiulurile, si pe care la intoarcerea din armata am gasit-o transformata in depozit de materiale de constructie, am descoperit frumusetea scrierii Domnitei Gherghinescu Vania, despre care putini stiu ca a existat vreodata. Desi numele ei este asociat de Lucian Blaga, opera mica si ignoranta generala o arunca in derizoriu. Am ras, am plans, m-am regasit si am visat citind “Cartea Pierduta”, din care port cu mine fragmente de aur ce inca ma misca pana la lacrimi sau ma ajuta sa calatoresc peste tot in propria-mi existenta zbuciumata… citeste restul articolului


Pe pamant idiotii au arme…

15 iulie 2008

spune unul dintre cantecele copilariei, de pe vremea cand inca mai mergeam pe la Cenaclu, sa radem, sa plagem, sa murim si sa inviem, totul intr-o singura noapte.

dragostea, speranta, credinta, onoarea, curajul, patriotismul, sunt valori care mor odata cu stingerea lenta a unei societati cazute in dizgratia divina…

mai mult ca niciodata pe pamant … idiotii au arme si pot face cu ele orice; ca sunt pusti cu gloante reci si care nu iarta, ca sunt condeie cu tabele si discursuri de demagogi, ca sunt flori si minciuni laolalta, armele lor aduc multa durere si suferinta, haos si nedumerire, blestem peste tot…

idioti sunt toti aceia care se duc inspre iad cu zambetul pe buze, haulind ironic si fluturandu-si zdrentele murdare sau talonul de la jeep; ne mai ramane sa plangem si sa credem, sa rezistam cu stoicism pana cand nu vom mai putea face nimic pentru ei… si mai ramane speranta ca noua, nebunii lipsiti de idiotenia comuna, sa ne pese de ei pana la capat!


Hey… Hi!

14 iulie 2008

Martzianu’ incepe sa se faca auzit… Salut cu respect bloggerimea civilizata!

.