„Bloghing” ca forma de exprimare a frustrarii si a unei imagini sarace de sine…


Nu am crezut ca mi se va intampla si mie. De fapt, probabil ca am refuzat sa accept, staruind intr-o manifestare perpetua a naivitatii, cu seriozitatea inocenta unui vesnic idealist. Si totusi mi s-a intamplat.

Intr-una dintre saptamanile trecute il intrebam pe unul dintre oamenii pe care i-am respectat de cand ma stiu a fi crestin daca cenzureaza comentariile (cele incomode, bineinteles) pe blogul sau. Raspunsul a fost unul, pe cat de admirat pentru sinceritate, pe atat de amar pentru subsemnatul: „martzian, le cenzurez!”. Si gata, dintr-o data am simtit ca nu mai ramane nimic de zis, nimic de comentat, dar nici de citit…

Acum, pentru prima data dupa revolutie, am simtit ce dureros e sa ti se puna pumnul in gura; sa fii cenzurat (si nu e vorba de distinsul domn de mai sus). Pentru ca nu doar am auzit de la altii despre asta, ci pentru ca am fost cenzurat si eu. E adevarat, pastram proportiile, deoarece miticii crestini, dictatori in tara saraca a blogului lor, au putere limitata, dar e atat de umilitor si atat de inaltator in aceeasi masura. Asta pentru ca stii ca ei se tem; asta pentru ca vezi ca nu mai au argumente, raspunzand cu arma lasitatii, a barbatiei ascunse in spatele monitorului si a kilometrilor de cablu si piese… La un barbat adevarat nici macar nu este o consolare, insa.

Pentru unii, la randu-le dictatori de blog, e mai usor. Asta pentru ca pe blogul lor pot oricand sa intoarca noroiul… inzecit! Si sa cenzureze comentariile care nu le convin sau pentru care nu mai au argumente. Sa debiteze idiotenii imbracate intr-un limbaj elevat, de absolvent licentiat, de om mare, fata de care trebuie sa avem numai cuvinte de lauda…

Prietenii mei, pentru ce va faceti „blogari”?… De dragul „bloghingului”? Va doriti cu tot dinadinsul sa impuneti consumatorilor internauti ineptiile izvorate din saracia momentelor voastre de „iluminare”? Vorbesc nu de noi, astia mici si multi, care purtam doar chipul numarului de membri ce infrumuseteaza rapoartele lunare, ci de dumneavoastra, pseudo-vedetele noastre evanghelice, cunoscute peste tot si mediatizate, si care, fie ca doriti sau nu, reprezentati modele de larga raspandire (a se nota ca nu spun neaparat si „pozitive”).

Ma doare mai mult decat orice altceva sa vad cum lumea crestina se impestriteaza tot mai mult cu astfel de carturari. Buni judecatori, trecuti prin te miri ce scoli cu recunoastere locala sau internationala, vin cu o aroganta de prost gust, cu atat mai evidenta cu cat nici nu mai incearca sa si-o ascunda si pretind: „Ia mah, citeste, asculta si baga la cap! De ce? Pai asa am zis io! Si sa nu cumva sa indraznesti sa ma contrazici sau sa ma obosesti cu vre-un semn de intrebare, ca imediat te trimit acolo unde ti-e locul! Adica in cosul de gunoi al blogului meu! Si ai noroc ca nu te stiu pe nume sau ca nu esti din congregatia mea disciplinata! Ca ai vedea tu atunci ce inseamna sa ai tupeul sa gandesti!”

Dragii mei, nu vreau sa intru in disputa cu nimeni, nu asta mi-am propus, si nici nu am sa sterg eventualele comentarii venite din partea voastra, decat daca, sub protectia anonimatului, veti folosi un limbaj suburban. Nu va mirati, au mai fost cazuri, sunt sigur ca stiti asta. Nici nu vreau sa fiu doar un avocat al „bloghingului” crestin decent, pe care il folosim deseori, din pacate, doar ca pe o idioata forma de exprimare a propriilor frustrari sau a unei imagini de sine sarace.

Ce vreau sa spun este cu totul altceva… Nu a facut internetul destul de mult rau pana acum? Nu a adus el, pe langa predici si muzica crestina, suficienta pornografie pentru crestinii in cadere libera, suficienta otrava pentru cei dornici de informatie si de dezvoltare? Nu a creat el destula dependenta pentru copiii nostri, nu a fost el pe langa o binecuvantare si unul dintre cele mai crunte blesteme ale lumii crestine de astazi?

Daca dai din cap si spui da (si nu am eliminat formalismul decat pentru ca ma adresez celor pe ii consider FRATI, chiar daca nu avem mereu aceleasi opinii) eu te intreb: de ce il folosesti ca pe o arma? Ce castigi daca, sub aparenta unor motivatii nobile, ce tin de justitie, de dreptate, de adevar, ataci, murdaresti, ACUZI?… Am terminat treaba la care am fost trimisi? Nu mai avem ce face? Am uitat de vecinul de sub noi si de cel de deasupra si de cei de la staga si de la dreapta, care NU STIU DE HRISTOS si nu au auzit niciodata de salvarea pe care El o ofera, DATORITA NOUA?… Unde s-a dus dragostea din 1 Corinteni 13? Dupa ce vor mai cunoaste oamenii ca suntem… ai Lui?

Pot deja sa imi imaginezi cum unii dau din cap ironic, cu ingaduinta… „Vai, ia uite si la mucosu’ asta!… Cine se crede?… Cine e el?…” Acum cateva luni, omul care trebuia sa imi fie lider, mi-a spus verde in fata ca sunt un „nobody”, ca sunt mic, ca ar trebui sa imi stiu lungul nasului doar pentru ca nu am putut lasa pacatul sa guverneze in munca si in relatia noastra, asa ca nu ma numar printre cei care acopera mizeria cu presul si pretind ca nu exista. Eu va spun: DA, sunt mic. Sunt mic si umil, simplu (nu si simplist) in modul meu de a pune problema… Dar totusi, pentru cei ce mai cred in realitatile spirituale de dincolo de ceea ce se vede, cum credeti ca vede diavolul luptele dintre noi? Cum foloseste el „bloghingul” frustrarilor noastre in incercarea incrancenata, mai disperata ca niciodata, de a distruge, de a minti, de a fura suflete? Ce va intelege simplul cautator de informatie care se va face partas fie si din intamplare la discutiile noastre? Dar despre lipsa elementarului drept la replica?

Tinerii si copiii nostri, chiar si unii dintre cei mari, mai poarta inca acele bratari WWJD (What Would Jesus Do). Te intreb: esti sigur ca asta ar face Isus in locul tau? Imi pun aceeasi intrebare si mie, nu te teme. Problema mea nu este impotriva unora pe care ii judec pentru ca am prea mult timp liber si ma roade gelozia (cum ni se intampla uneori tuturor, sau macar o data in viata, daca suntem sinceri) ci impotriva unora care recent m-au ranit, m-au calcat in picioare, au facut de rusine o intreaga generatie de lucratori prin modul in care au inteles sa traiasca. Eu, un luptator prin definitie, am strans din dinti, am plecat, am calcat pe durere si pe propriul ego, desi e atat de greu sa faci asta cand ai dreptate… Recunosc, e greu… Inca mai imi vine uneori sa ma ridic si sa le arat eu, pentru ca pot, pentru ca am argumente si dovezi, pentru ca as avea satisfactie si s-ar face dreptate, dar… Ce ar face Isus in locul meu? Ma trimite El sa fiu judecator?

Treziti-va dragii mei si nu lasati va rog cei cativa peri albi in plus, cateva ore, cativa ani sau cateva clase, sa va opreasca sa fiti sinceri cu propriile capete dotate cu inteligenta, atunci cand cititi mesajul meu! Daca va considerati lezati de el, imi cer iertare, scopul meu nu asta a fost. Iertata sa imi fie si aparenta incrancenare: e doar rusine, durere si ingrijorare fata de ceea ce se intampla…

In rest, pentru ce a mai ramas din penibilul zilei de azi… tac!

Anunțuri

5 Responses to „Bloghing” ca forma de exprimare a frustrarii si a unei imagini sarace de sine…

  1. Suntem evanghelici si de curand am lansat site-ul http://www.contracurentului.com pentru a-i ajuta pe gay-i care vor sa renunte la homosexualitate. Dorim sa stim daca sunteti de acord sa facem schimb de linkuri.

  2. Mihai Pogon spune:

    …sau indignat! Pana la urma singura solutie impotrivta acestori indivizi este aruncarea in uitare. De tot. Si ireversibil. Sa ne lase in pace. Martzianule, imi place ce scrii, desi nu ma regasesc mereu in nota asta trista.

  3. martzian spune:

    Mihai: si eu m-am gandit uneori ca asta ar fi solutia… Si totusi…

  4. Alin Cristea spune:

    Blogosfera evanghelică – Mesaj către bloggerii evanghelici

    Ediţia a II-a a Premiilor Thymos pentru bloguri evanghelice (50 de premii) va avea loc la Cluj în 31 ianuarie 2009. Afişul, care poate fi preluat, se găseşte pe blogul România Evanghelică, unde am afişat şi o listă cu 25 de nominalizări pentru categoria Cea mai interesantă postare (2008). Mai sînt cîteva zile în care puteţi face propuneri pentru cele trei categorii principale sau propune bloguri pentru cele 50 de premii.

    V-aş ruga să îmi comunicaţi date publice (nume blogger, localitate, confesiune, data lansării etc.) despre blogul vostru pentru a actualiza informaţiile despre cele 540 de bloguri evanghelice – am prezentat informaţiile pe care le am în postarea “Blogosfera evanghelică – Mesaj către bloggerii evanghelici”.

    http://romaniaevanghelica.wordpress.com

    Ce localitate consideraţi că ar fi potrivită pentru Festivalul Bloggerilor Evanghelici?

  5. Gaby spune:

    Din pacate lucrurile astea se intampla. Si aroganta celor la care te referi afecteaza o intreaga generatie. Problema e ca nu luam atitudine si inghitim prea leste galusca, sau primim cu prea multa seninatate pumnul care ni se pune in gura. Iar chestia ca parul alb da garantia maturitatii e de mult expirata…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: