Ştiu cum putem depăşi criza!


Toţi  spun că e criză financiară… Că se simte şi la noi. Mulţi speră că va trece curând şi visează naiv cu ochii deschişi. Alţii, mai mulţi şi mai speriaţi, spun că e abia la început încă şi că ce e mai rău urmează să apară. Că va fi ce nu a mai fost niciodată…

Eu trăiesc, pe lângă sărăcia comună, în mijlocul unei crize mult mai adânci: criza sărăcirii noastre spirituale. O criză mult mai subtilă şi cu efecte mai grele, care ne înfometează sufletele. Trăiesc zilele în care orice creştin care vrea să stea cât mai aproape de Creatorul său se vede pus într-o cruntă poziţie de singurătate, într-o izolare tristă în care trebuie să se stea împotriva tuturor, chiar şi împotriva propriei naturi, devenită dintr-o dată duşman. Pare că toate îi stau împreună pentru a-l opri, cu egoismul zilelor de pe urmă, când dragostea celor mai mulţi, zice Scriptura, se va răci.

În zilele acestea de criză, am luat hotărârea de a nu mă da bătut. „Zi de zi, clipită de clipită”, cum spune o cântare din bătrâni, vreau să stau aproape de Cel care mi-a oferit mai mult decât ar putea o lume întreagă la un loc: viaţa şi grija evadării din orice criză. Vreau să învăţ a-L cunoaşte şi a trăi aşa cum a făcut-o El. Vreau să duc mai departe mesajul de iubire pe care ni  l-a încredinţat, în modul cel mai practic cu putinţă.

Pentru cei care nu au idee, vorbesc despre Dumnezeu. Nu de un desen şters de pe peretele unei bisericuţe de ţară, nici bătrânul cu barbă din poveștile şi bancurile bunicilor ori de un mit interesant şi bun de pus în cărţile de istorie, ci de o Persoană care mi-a devenit pe rând Creator, Mântuitor, Tată şi cel mai bun Prieten. Nu vorbesc dodii, nu am înnebunit. Sunt doar acela care, fără intervenţia Lui, ar fi sărit de pe fereastra de la etajul şapte al apartamentului părinţilor din Bucureşti; o epavă transformată peste noapte într-un om respectat, egoistul care a învăţat să îi pese şi cel care a revenit de la moarte la viaţă, învăţând să trăiască…

Îl iubesc pe Dumnezeu cu atât mai mult cu cât are mai multă răbdare cu noi decât eu însumi voi avea vreodată. Îl iubesc pentru că îmi dă speranţă în mijlocul oricărei furtuni. Îl iubesc pentru că ne respectă şi ne permite să alegem, chiar daca uneori o facem prost. Pentru că a plâns pentru Ierusalimul care era pierdută în păcatele lui şi de atunci plânge pentru fiecare dintre noi. Pentru că se bucură ca un copil atunci când alegem binele şi viaţa. Pentru că mi-a fost aproape în fiecare dintre micile sau marile crize ale existenţei. Îl iubesc pentru că El m-a iubit întâi!

Am hotărât ca  în fiecare zi a vieţii mele să trăiesc pentru Dumnezeu şi să mă pregătesc pentru eternitatea care, de la o vreme încoace, nu mă mai sperie; pentru că dintr-un neant necunoscut a devenit… acasă!

O versiune mai modernă pentru cântările de gen „Zi de zi, clipită de clipită”, la care mă fascinează entuziasmul celor ce o cântă:

Anunțuri

2 Responses to Ştiu cum putem depăşi criza!

  1. Lumy spune:

    Ma regasesc in ceea ce scrii, poate inca mai trebuie sa lucrez intru credinta mea, de fapt nu poate , sigur mai trebuie.Dar simt ca sunt pe calea cea buna, si incep sa vad si cu ochii inchisi.Dumnezeu sa ne aiba in paza pe toti.

    • martzian spune:

      Lumy: toti suntem intr-un proces care dureaza pentru tot restul vietii. Nu suntem mai buni decat ceilalti, diferenta o face doar atitudinea si fraptul ca ne punem increderea acolo unde trebuie. Curaj si succes!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: