Să ne ferim de Hristoşii mincinoşi!

Citesc despre unul, Sergei Torop, fost poliţist în Siberia, care se pretinde a fi Isus Hristos, întrupat pentru a doua oară, deoarece, aşa cum susţine pe diferite căi, „oamenii au uitat învăţăturile divine”. Nu pot să uit ce este scris în Biblie, clar şi limpede, pentru oricine va dori să înţeleagă:

„Căci se vor scula Hristoşi mincinoşi şi proroci mincinoşi; vor face semne mari şi minuni, până acolo încât să înşele, dacă va fi cu putinţă, chiar şi pe cei aleşi.” (Matei 24:24)

Este adevărat, Hristos va reveni. Îl aşteptăm cu nerăbdare şi entuziasm. Visăm la ziua aceea. Dar întoarcerea Lui nu va fi astfel.

Ieri ne-am întâlnit cu un curcubeu…

La Hanul Pescarilor, lângă Oradea, ne-am reamintit ieri de dragostea lui Dumnezeu, la întâlnirea cu un curcubeu, semn al legământului dintre Dumnezeu şi om. O lume rea şi care merită pedeapsa, un Dumnezeu milos şi răbdător, oferind soluţia iertării prin jertfa lui Hristos…

O zi printre nuferi, ţestoase şi moldoveni dotaţi cu bonuri de masă…

Astăzi am fost la Băile Felix cu Dana, soţia mea, şi cu părinţii. Cu mama şi cu soţul ei, adică. Am vrut să le arătăm atracţia turistică de referinţă pentru zona în care ne-am mutat de ceva vreme. Din traseu nu putea lipsi, normal, rezervaţia de nuferi. Este şi locul în care eu mă regăsesc cel mai mult. Spre bucuria comună, o parte dintre plantele acvatice, au înflorit. Mai mult, într-unul dintre bazine se bălăcesc nestingherite broaşte… ţestoase. Nu avem nici un dubiu că a fost ideea celor care se ocupă de administrarea rezervaţiei şi îi felicităm pentru asta.

Cu toată bunăvoinţa, nu pot a nu observa gunoaie şi resturi menajere, din loc în loc, plutind printre nuferi…

Luca 9:23 – Purtând crucea lui Hristos! (2)

„Dacă voieşte cineva să vină după Mine, SĂ SE LEPEDE DE SINE, să-şi ia crucea în fiecare zi şi să Mă urmeze.”

Lepădarea de sine este unul dintre subiectele ce au fascinat dintotdeauna cercetătorii ce au avut de-a face cu Sfintele Scripturi. Cei mai mulţi însă s-au limitat la a privi cu ochiul critic al observatorului şi a căuta semnificaţiile ascunse ale acestei porunci atât de directe şi clare. S-a remarcat printre altele că această cerinţă– „să se lepede de sine” – este unică în literatura mondială. Nimeni altcineva, în afara Domnului Isus, nu a mai rostit-o. Şi cred din toată inima şi că nimeni altul nu a mai dus lepădarea de sine la perfecţiune în afara Celui care iubeşte din simplul motiv că ESTE dragoste.

Tatiana Stepa nu mai e… a murit!

Copilăria ne moare încet, dar sigur, odată cu durerea mută ce poartă chipul trecutului. Rând pe rând, copacii fără pădure, rămăşiţe ale unei biete cifre doi sinucise, dispar în caruselul sinistru al vieţii. Iar noi vom continua să mergem mai departe, pentru o vreme, mereu mai singuri şi mai uituci, mereu mai săraci…

Astăzi am aflat cu stupoare, deşi aşteptam de mult vestea, că Tatiana Stepa nu mai este. La ora 8, ca şi când s-ar fi deşteptat pentru a muri, cel mai trist dintre artiştii pe nedrept loviţi de soartă s-a stins cutremurător ca o lacrimă uscată pe obrazul lumii…

Luca 9:23 – Purtând crucea lui Hristos! (1)

Isus a zis:

„Dacă voieşte cineva să vină după Mine, să se lepede de sine, să-şi ia crucea în fiecare zi şi să Mă urmeze.”

Mereu m-am întrebat, cu gândul la pasajul acesta, ce înseamnă cu adevărat să îţi iei crucea? Să fii pedepsit în mod nedrept pentru credinţa ta, să suferi, să… mori?

În concepţia creştină cea mai larg răspândită, „crucea” se referă la suferinţă, la prigoană şi necaz. Explicaţiile poartă cu sine o notă tristă de resemnare şi regret, de genul: „n-am ce-i face, asta e crucea mea şi trebuie să o port!”. Nu mă grăbesc să combat crezul acesta, cu atât mai mult cu cât de multe ori poate exista un sâmbure de adevăr, dar la atât să se rezume oare „crucea” pe care ne-a cerut Hristos să o purtăm?