Luca 9:23 – Purtând crucea lui Hristos! (1)

Isus a zis:

„Dacă voieşte cineva să vină după Mine, să se lepede de sine, să-şi ia crucea în fiecare zi şi să Mă urmeze.”

Mereu m-am întrebat, cu gândul la pasajul acesta, ce înseamnă cu adevărat să îţi iei crucea? Să fii pedepsit în mod nedrept pentru credinţa ta, să suferi, să… mori?

În concepţia creştină cea mai larg răspândită, „crucea” se referă la suferinţă, la prigoană şi necaz. Explicaţiile poartă cu sine o notă tristă de resemnare şi regret, de genul: „n-am ce-i face, asta e crucea mea şi trebuie să o port!”. Nu mă grăbesc să combat crezul acesta, cu atât mai mult cu cât de multe ori poate exista un sâmbure de adevăr, dar la atât să se rezume oare „crucea” pe care ne-a cerut Hristos să o purtăm?

Sunt uimit să constat că, citind Biblia cu sinceritate şi raportându-se corect la ea, credinciosul va continua să înveţe câte ceva pentru tot restul vieţii. Acelaşi pasaj, pe care l-am parcurs de zeci şi sute de ori înainte, îmi stârneşte uneori reacţii de genul „EVRICA!” şi îmi dă sentimentul ciudat că îl întâlnesc pentru prima oară în viaţă. Aşa că am de gând să aştern propriile gânduri ce astăzi însoţesc această învăţătură a Domnului Isus, sub forma unor meditaţii separate, considerând la încheiere că am lăsat subiectul deschis pentru aprofundare.

„Dacă VOIEŞTE cineva să mă urmeze….”

Consider că este crucial să avem o imagine corectă despre Dumnezeu. Cineva din trecutul meu obişnuia să spună: „Dumnezeu este un adevărat gentleman, un exemplu de corectitudine”. Nu ne forţează în nici un fel, deşi cu siguranţă ar putea-o face. Dumnezeu nu hotărăşte în locul nostru şi tot ce facem trebuie să vină dintr-o personală alegere. El ne pune înainte binele şi răul binecuvântarea şi blestemul. Ne învaţă şi ne sfătuieşte să alegem bine, asigurându-ne întreg sprijinul Său. Decizia însă, ne aparţine. Acesta este unul dintre motivele pentru care nimeni nu se va putea dezvinovăţi la judecată.

Totul începe cu dorinţa sinceră de a-L urma pe El şi cu o alegere personală. Nu trebuie să fii sfânt sau pregătit pentru asta; nu trebuie să aştepţi să scapi de orice viciu şi adicţie. Trebuie doar să înţelegi şi să accepţi că există un loc în inima ta care are nu poate fi umplut decât de El şi că nu există o altă cale spre adevărată spre fericire în afara relaţiei cu Cel care te-a creat. Trebuie să accepţi că eşti păcătos şi să înţelegi că păcatul nu este o glumă. Din fericire, El te aşteaptă încă înainte de întemeierea lumii dintr-un singur motiv care ar trebui să înduioşeze orice inimă împietrită: Dumnezeu te iubeşte!

Închei prima parte cu o rugăminte sinceră: alege să îl urmezi pe El! Nu mă interesează dacă eşti hoţ de rând sau dacă ani de zile ai lustruit băncile unei biserici, dacă eşti lider de orice fel sau un simplu tânăr are devorează in fiecare seara pornografie pe internet, ai nevoie de EL! Şi orice sistem de valori, orice preconcepţie sau gând de eşec trebuie să treacă pe planul doi. Drumul este lung şi greu, nu am de gând să te mint, ca mulţi alţii. Viaţa de credinţă nu este întotdeauna uşoară. Îţi promit un singur lucru: El îţi va mântui sufletul şi îţi va da un nou sens vieţii şi eternităţii. Dumnezeu te va sprijini mereu şi nu te va părăsi niciodată, iar toate lucrurile vor lucra împreună spre binele tău, a celui ce îl iubeşte pe El.

Alege astăzi, prieten drag, dar alege bine!

 

DIN ACEEAŞI SERIE:

• Purtând crucea lui Hristos (partea a 2 a)
• Purtând crucea lui Hristos (partea a 3 a)