Pedeapsa cu moartea?

Vechiul Testament pare a ne învăţa “ochi pentru ochi, dinte pentru dinte”. Şi totuşi Hristos ne prezintă o cale nespus mai bună, cea a dragostei; calea care impune iertarea şi a birui răul prin bine. Mărturisesc faptul că sunt foarte afectat atunci când cei dragi ai mei sunt răniţi, manifestându-mă chiar prea categoric în astfel de momente, tocmai de aceea nu mă grăbesc să judec. Am întâlnit însă mulţi creştini care susţin şi argumentează pedeapsa cu moartea. Uneori, firea mea se răzvrăteşte, dându-le dreptate.

Am cunoscut, în trecut, un om care a devenit creştin după ce a comis o crimă oribilă. I-am văzut regretul, am fost impresionat de radicala schimbare. Într-o altă conjunctură ar fi fost pus pe scaunul electric sau ucis cu o injecţie. Aici însă, el a avut şansa mântuirii, asemeni tâlharului care a murit răstignit lângă Domnul Isus. Mai mult, s-a predat autorităţilor şi vă asigur, este un om nou!

Un alt caz care mă intrigă este cel al unui texan executat în 2004, la 12 ani după pronunţarea sentinţei pentru acuzaţia de a-şi fi ucis proprii copii. Astăzi, la cinci ani de la aplicarea pedepsei, i-a fost demonstrată nevinovăţia. A fost o „eroare judiciară”… O eroare pentru care Todd Willingham, un tânăr de 24 de ani, şi-a pierdut pe nedrept viaţa.

Pedeapsa cu moartea… Ce părere aveţi?

 Foto: Realitatea

Luca 9:23 – Purtând crucea lui Hristos! (3)

„Dacă voieşte cineva să vină după Mine, să se lepede de sine, SĂ-ŞI IA CRUCEA în fiecare zi şi să Mă urmeze.”

Pe marginea acestui subiect, cel al crucii, s-au scris de-a lungul anilor cărţi ce cu greu vor putea fi contabilizate. S-a predicat atât de mult, încât ai zice că nu mai este nimic de spus. S-a discutat şi s-a dezbătut cu frenezie în fiecare adunare creştină. Şi totuşi… este conceptul crucial care ascunde unul dintre cele mai importante secrete ale vieţii creştine de fiecare zi.