Poliţist… homeless!


image_125436517530074800_1Abia ce am revenit. Home sweet home! Mă gândeam deja la o seară liniştită, departe de durerea şi de amărăciunea cu care mă confrunt aproape zilnic. Astăzi am fost în vizită pe la prietenii mei, oamenii străzii din oraş. Durerea lor mută, teama sfioasă cu care vorbesc despre iarna care se anunţă cruntă m-au însoţit până la uşă. Mi-am zis însă: gata! Ce a mai rămas dintr-o eternitate atât de scurtă îi va fi oferit Danei, soţia mea… În liniştea căsuţei noastre, îi unt recunoscător Domnului pentru ce am primit de la El. Şi pentru că mă pot odihni.

Nu am avut ce face şi am deschis calculatorul. Proastă idee. Dar, deh, ştirile…

Citesc:

După 15 ani de muncă, un poliţist a ajuns să doarmă noaptea în maşină!

Probabil că dorm. Şi visez urât. Mai citesc o dată. Nu, e cât se poate de real… Apăs pe filmuleţul din care se iţeşte un om, privind cu tristeţe în gol. Când aud omul că se plânge de frigul nopţii, singurul lucru care îmi vine în cap este că ultima pătură am lăsat-o deja la grupul de lângă parc. Şi ei sunt într-o situaţie similară, doar că nu sunt poliţişti…

Unii ar putea crede că fac mişto. Nu. Nu fac. Îmi vine să urlu. Nu o fac doar pentru că vecinii ne cunosc de oameni credincioşi şi la locul lor. Ce se întâmplă? Cum s-a ajuns aici? Încotro o ia ţara asta?

Se apropie alegerile. Altele, amintindu-ne ce repede trece vremea şi viaţa. Vor veni din nou să ne ceară voturile. Cu tupeu şi cu nesimţire, o vor face… Iar noi, în faţa perspectivei de a ne transforma într-o ţară de oameni ai străzii, „The Homeless Country”, va trebui să ne gândim bine. Şi să discernem. Eu încă mă întreb, ca etern turmentatul cetăţean, într-o lume tot mai tulbure şi mai departe de Dumnezeu: EU CU CINE VOTEZ?…

Mă înfioară un gând nemernic:ce aş face în locul acelui om?”. Nu îmi este greu să îmi închipui durerea şi dezamăgirea de a nu-i putea oferi persoanei iubite o cameră încălzită şi un loc unde să spele. În urmă rămâne doar o umilinţă fără seamăn, o lacrimă pe obrazul sufletului, o cicatrice urâtă şi fără de sfârşit…

Dragul meu Teodor Macovei, apărător al legii în ţara care îl trădează, obligându-l să doarmă cu soţia în maşină, în frigul ce deja se simte:

Noapte bună! Ne vom ruga pentru tine diseară…  

 

Sursa: REALITATEA

Anunțuri

One Response to Poliţist… homeless!

  1. carmenz spune:

    Si eu la fel ca si tine sufar ingrozitor pentru ca nu-i pot ajuta prea mult pe cei… „pierduti”,rataciti…
    Am vointa de a face binele,insa…nu-l fac.Uneori nu stiu cum,…alteori incep sa-i judec fara sa vreau fiindca nu se lasa ajutati in mod REAL!
    Justificari,pretexte…
    Aseara il priveam ,fara, sa vreau,cu suspiciune pe „vecinul” nostru din fata blocului(suspicine fiindca isi ascundea fata de mine,el care de obicei ma saluta cu insufletire mai ales cand „aveam timp” sa stau de vorba cu el,sau cand ii daruiam ceva; credeam ca bause alcool,insa fetita mea mi-a spus ca a observat cum isi lua din lucrurile ascunse in „dulapul”lui, inchis cu o bucata de sarma al regulatorului de gaz de langa intrarea scarii blocului in care locuim.
    De ani de zile casa lui e strada,”familia” lui suntem noi…spectatorii „milosi”,care ii oferim zilnic: un „os de ros”(mancare care de multe ori ii face mai mult rau decat bine,fiindca mereu se plange ca are
    diaree,hemoroizi,…ori altceva…),bani, ca sa ne ascundem neputinta reala de a-l ajuta,…medicamente cu care incercam sa-i alinam durerile,bolile…un cuvant de incurajare care adesea e pentru urechi care nu vor sa auda …E adevarat vine iarna ,…frigul, (adapostul lui e scara vreunui bloc,sau si mai rau, cine stie ce „vagauna”,e tot timpul imbracat „in straturi” de vesminte murdare(nici nu mai spera, doreste sa fie curat,deoarece doar astfel inspira mila trecatorilor „binevoitori” ),insa acest om a auzit toata vara(toate verile,si nu sunt putine…cel putin vreo 5) ca trebuie sa incerce s-o ia de la „capat” de undeva.
    A fost adapostit la „Prison Fellowship”,deoarece a fost arestat pentru vagabondaj si probabil nu doar pentru atat ,insa nu VREA sa riste, sa lupte,sa munceasca,sa accepte uneori si dispretul, neincrederea oamenilor…sa se catere afara din groapa in care se afla …si uneori nu e constient,fiindca niciodata nu a dus o altfel de viata.
    Acest om are doar 40 de ani,are epilepsie(stiu asta fiindca a facut o criza pe sectia spitalului unde lucrez si unde a ajuns din „intamplare”),a crescut la „orfelinat”,are o sora intr-o localitate apropiata (care si ea locuieste intr-o casa „parasita”,deci ocupata abuziv,are copii,insa traieste desigur in concubinaj,cu cineva ,dupa cate stiu nu cu tatal copiilor),deci…un adevarat cerc vicios.
    Ce imi este clar: e atat de adanc …in groapa si nu vede mai ales pacatul din viata lui,din cauza ca „privirea” ii este atintita mereu spre „eu”,acel eu care sufera de foame ,de sete,de frig,…de boala…dar, fiindca noi oamenii incercam sa il ajutam doar in parte …in mod fizic, el nu vede,nu-si atinteste aproape niciodata privirile spre cer,spre Dumnezeu,nu vede „boala”,pacatul din viata lui,nu-i este nicicand foame de Cuvantul lui Dumnezeu…nu vede cu adevarat solutia salvatoare :ISUS Desi,sotul meu nu a fost de acord,…l-am dus la biserica noastra.Speram ca auzind Cuvantul…rugandu-se si el,auzindu-i pe ceilalti,vazandu-i…Il va vedea si el pe Isus ,asa cum L-am vazut si eu candva …El insa cauta doar compasiune,sa fie observat,ajutat …repede ,cat mai repede , fara sa dea socoteala nimanui de ce face cu viata lui.E atat de dureros sa VEZI ,sa SIMTI golul din inima,viata cuiva care nu vrea sa stie in mod real de Dumnezeu,refuza MANA LUI INTINSA,il respinge mereu si mereu,orbit fiind de EU…sa INTELEGI ca alegerea e doar a lui ,a omului,chiar daca Dumnezeu ne cheama mereu ,are USA deschisa pentru toti cei ce doresc,VOR sa intre…
    Noi il ajutam doar din cand in cand,prea putin oricum,ne ingrijim ca si de un „caine
    vagabond”(folosesc cuvinte dure,insa acesta e adevarul!)…,nu vedem omul,lacrimile lui care au incetat de mult sa mai curga…nu ne rugam pentru sufletul lui!
    Izvorul inimii lui oare chiar a secat?
    Dar al nostru,…al celor care spunem DOAR …si nu FACEM ceea ce ar trebui sa faca acei robi buni si credinciosi…?
    Oare aducem noi roade pentru Imparatia LUI ?
    Oare suntem cu adevarat ai LUI?
    Doamne Isuse ,iarta-ne si ajuta-ne sa IUBIM asa cum ne-ai iubit ,si ne iubesti Tu,cu acea dragoste neprefacuta,care intrece orice pricepere,care se daruie neconditionat si… sa FACEM INTOTDEAUNA DOAR VOIA TA!AMIN
    Va rog rugati-va pentru acest om,chiar daca nu-i stiti numele.Tatal nostru ceresc va sti pentru cine va rugati,si daca nu va ia prea mult timp rugati-va si pentru mine si familia mea… EXISTAM, nu e totul doar o poveste,chiar daca prefer acum sa nu dau nume!
    Va multumesc!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: