Ziua mondială a televiziunii


Foto: abc.net

Puţini ştiu faptul că pe 21 noiembrie este sărbătorită „Ziua mondială a televiziunii„, proclamată de către Adunarea Generală a ONU pe data de 17 decembrie 1996 prin Rezoluţia nr. 51/205. Ziua marchează data la care a avut loc primul forum mondial al televiziunii, sub egida ONU.

Cu această ocazie mi-am amintit şi de zilele în care nu aveam zeci de programe la un buton de telecomandă distanţă, programul TVR fiind de numai 2 ore. Unii spun că era mai bine. Nu mă grăbesc să mă declar total împotrivă. Aveam mai mult timp să ne jucăm cu alţi copii de vârsta noastră, ne culcam mai devreme şi nu eram expuşi la aceeaşi cantitate de violenţă şi imoralitate. În plus, fiecare film bun era o mare sărbătoare, nu un banal fapt de viaţă.

Televiziunea la noi încă este mică. Nu puţină, dar încă foarte departe de forma ei cea mai matură. Şi din păcate creşte strâmb. Încă. CNA-ul este veşnic hulit în tot ce face, cel mai adesea de către cei amendaţi, uneori pe deplin justificat. Cred totuşi că nu abuzul, dar o anumită formă de cenzură, reglementată de principii comune, ar trebui să se manifeste mai viguros. Ceea ce se întâmplă însă, în realitate, îmi indică, de o parte o continuă răfuială pe criterii politice, iar de cealaltă parte grupuri de interese care îşi împart cuminte micile ecrane ale devoratorilor de imagini. Termenul de „mogul” deja nu ne mai produce fiori de indignare, fiind intrat deja în vocabularul de zi cu zi şi folosit cu o repetitivitate devalorizantă. E tot mai greu să identifici lucruri bune în mormanul de gunoaie cu care tindem să înlocuim chiar şi rugăciunea de seara…

Nu voi nega importanţa televiziunii, beneficiile sau deserviciile care ni le face. Este un aspect important al vieţii noastre, care nu trebuie neglijat. Fie că ne educăm în actul de ingerare a informaţiilor care ni se servesc, fie că suntem cenzori înţelepţi, de dragul copiilor pe care ni i-a dat Dumnezeu, rămâne totuşi o parte integrantă, aparent indispensabilă, a lumii fiecăruia dintre noi. Ea poate fi o binecuvântare sau un blestem, o unealtă sau un stăpân feroce. Poate fi un mijloc de informare sau unul de manipulare în masă, un mijloc de recreere sau o teribilă adicţie, iar exemplele continua. Depinde de fiecare dintre noi, ca şi în multe alte aspecte ale vieţii.

Las articolul neterminat. Nu că nu aş mai putea scrie. Dar sunt obosit şi am impresia că subiectul poate continua la nesfârşit, fără a se epuiza. Aşa că mai bine… revin.

La mulţi ani îţi doresc, televiziune! Şi multă înţelepciune tuturor clienţilor tăi!…

 Video: Genericul Telejurnalului de altădată 

Anunțuri

2 Responses to Ziua mondială a televiziunii

  1. sinner spune:

    mda si eu cred ca televiziunea in romania prosteste..(ma rog nu toata dar in mare parte da) totusi cu cenzura nu prea sunt de acord…nu mai stiu in ce video am vazut ca cineva zicea ceva de genul ca cenzura nu este buna pentru ca ne incalca libertatile..asta nu inseamna ca tre sa se bage la tv orice idiotenie dar ar trebui redusa..

    • martzian spune:

      draga sinner,
      cenzura nu este intotdeauna un lucru rau… eu ma refer nu la abuz, ci la principii de comun acceptate si care sa reglementeze cadrul in care se desfasoara fenomenul.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: