Foto: MEDIAFAX
„Bieţii lampagii”, ca să citez un mare poet pesedist, sunt tot mai rari, într-o societate care se stinge odată cu lumina din ea. În vremuri de criză politică şi economică, asistăm la un teatru trist din partea aleşilor noştri, pe care îi avem şi pentru că îi merităm, poate.
Unii au avut aşteptări mari de la Crin Antonescu. „Poate că de data asta” va fi diferit. Poate că el, cel fără funcţii şi păcate politice, va demonstra că se poate. Nu a fost să fie astfel. Nici nu este pentru prima oară când românii o muşcă. Crinul nu e atât de alb cum ar fi vrut să pară. În plus, se văd pe faţa lui pete de uscăciune volundară. S-a ofilit…
Nu sunt un admirator al Preşedintelui Băsescu, deşi m-am educat să văd ceva bun în fiecare dintre semenii mei. A fost unul dintre marile secrete, care m-au ajutat a rezista mai bine de 12 ani în lucrul cu oamenii străzii. Însă, ceea ce se întâmplă în România zilelor acestea este o ruşine. Citeşte restul articolului…
Publicat de martzian 
la martzianu' 