Crin… ofilit!

Foto: MEDIAFAX

„Bieţii lampagii”, ca să citez un mare poet pesedist, sunt tot mai rari, într-o societate care se stinge odată cu lumina din ea. În vremuri de criză politică şi economică, asistăm la un teatru trist din partea aleşilor noştri, pe care îi avem şi pentru că îi merităm, poate.

Unii au avut aşteptări mari de la Crin Antonescu. „Poate că de data asta” va fi diferit. Poate că el, cel fără funcţii şi păcate politice, va demonstra că se poate. Nu a fost să fie astfel. Nici nu este pentru prima oară când românii o muşcă. Crinul nu e atât de alb cum ar fi vrut să pară. În plus, se văd pe faţa lui pete de uscăciune volundară. S-a ofilit…

Nu sunt un admirator al Preşedintelui Băsescu, deşi m-am educat să văd ceva bun în fiecare dintre semenii mei. A fost unul dintre marile secrete, care m-au ajutat a rezista mai bine de 12 ani în lucrul cu oamenii străzii. Însă, ceea ce se întâmplă în România zilelor acestea este o ruşine. „Speranţa tinerilor„, „omul cu coloană vertebrală„, autoproclamatul consecvent al „politicii bunului simţ„, „domnul” Crin îşi dă arama pe faţă. Nu ne mai apar ca exagerări teoriile conspiraţioniste ale unora dintre candidaţi, dar şi ale unei părţi dintre jurnalişti, asistând la manifestărilor pseudopresei, izvorâte din micime de caracter şi din inteligenţă morbidă.

Trebuie să mărturisesc şi faptul că, deşi eu sunt analistul familiei, Dana, soţia mea, se pricepe la oameni… Ea are intuiţie şi fler, le miroase scursurile personalităţii, le percepe minciuna şi falsul. Dana m-a avertizat cu privire la ceea ce urmează să se întâmple, dar nu cred că mă prinde înclinaţia spre conspiraţionism, ceea ce poate ar explica naivitatea de a crede cu încăpăţânare în bunele intenţii ale celor din jur.

Ca cetăţean mă simt umilit, ca om sunt îngrozit, ca român… mi-e ruşine! Singurele momente în care am luat atitudine faţă de persoana domnului Crin, care se ofileşte înainte să înflorească, a fost comportamentul cameleonic şi cu iz pur electoral din timpul vizitei la Universitatea Emanuel. Asta înainte ca domnia sa să ne arate ce poate.

Televiziunile de ştiri, singurele două pentru moment, mă dezgustă, ca şi atitudinea „mogulilor” din spatele lor. Cele mai multe dintre celelelte, s-au încolonat, asemeni întregii clase politice îngenunchiate de fascinaţia pesedistă, în spatele secerii şi ciocanului. Nu putem să ne facem că nu ştim ce s-a întâmplat sub conducerea lor. Nu avem dreptul să avem o memorie atât de scurtă… Încă o dată, mă obligaţi, dragi politicieni pe care nu îi voi vota niciodată, să aleg nu PENTRU, ci ÎMPOTRIVA cuiva.