Controlul sarcinilor în familia creştină

3 iulie 2010

Am întânit, nu o dată, situaţii dramatice printre familiile aşa-zis tradiţionale de creştini evanghelici, în care părinţii se zbat cu disperare pentru a-şi creşte cei „10+” copii. Uneori, sătui de refuzul sau de impotenţa financiară a bisericii din care fac parte, apelează la diferite organizaţii, cu fruntea plecată a umilinţă, cerând de pomană. De cele mai multe ori îşi cresc pruncii într-un mod spartan, pentru a nu-i scăpa din mână, fără însă a avea un timp de calitate  petrecut în mod constant cu fiecare dintre ei. Cei mari, atunci când vârsta le permite, se implică în creşterea şi educarea celor mai mici, dar şi în activităţile gospodăreşti, lasând copilăria la o parte cu mult înaintea celorlalţi copii de aceeaşi vârstă.

Rezultatele nedorite nu întârzie să apară, ridicând, fie şi involuntar, întrebarea: „asta o fi intenţionat Dumnezeu pentru ei?”. Drama din vieţile micuţilor, ce o vor purta cu ei întreaga viaţă ca pe o ştampilă, dar şi zbaterea spasmodică a părinţilor, de multe ori şi repercusiunile spirituale, toate acestea indică spre un NU categoric. Care o fi atunci calea prin care astfel de lucruri să nu se mai întâmple?

Citește restul articolului…