Pace în mijlocul furtunii


Uneori simțim că jegul și viața ni se amestecă trist. Neputincioși, ne aplecăm, alunecând spre ultima redută ce ne mai poate apăra în fața furiei dezlănțuite a semenilor, spre propriile gânduri ce par a fi străine. Toxinele tristeții se eliberează brut prin furtuna lacrimilor, semn al neputinței și al dorinței de supraviețuire. Cine, unde, când, cum?… de ce? ne întreabă sinuos neuronii obosiți de atâta justificare. Ne închidem în spatele gratiilor din proprii ochi, așteptând izbăvirea…

Cineva predica odată, cu voce tare, minciuna fericirii ce vine o dată cu întoarcerea la Hristos. Nu l-am crezut. În contradicție, Hristos ne predica suferința și avantajele acceptării ei. Atunci când, obosiți de a lupta ori de a merge mai departe, părăsiți de larvele ce ne sunt prieteni numai la bine, Singur El ne rămâne aproape. Hristos ne cunoaște amarul, ne înțelege deznădejdea. Ne poartă pe brațe, ne plânge lacrimile, ne împărtășește singurătatea. În mijlocul celei mai deznădăjduite furtuni, poți găsi pacea, în mijlocul celui mai întunecat război te poți bucura de secunda în care soarele te mângâie pe obraz. Iar noi trăim cu așteptarea venirii Lui, eliberare de sub puterea durerii…

Încurajez singurii și triștii să Îl caute pe El. Încurajez umiliții de aroganța celor nesocotiți și răi, ce par feriți de orice griji și lipsiți de orice păsare, să strige la El!

Vă invit ca astăzi să citiți, împreună cu mine, unul dintre psalmii în care m-am regăsit adesea, Psalmul 73, scris de Asaf și să aflați pace pentru furtunile lacrimilor voastre:

l. Pentru ce m-ai lepădat, Dumnezeule, până în sfârşit? Aprinsu-s-a inima Ta peste oile păşunii Tale. 

2. Adu-ţi aminte de poporul Tău, pe care l-ai câştigat de la început. 

3. Izbăvit-ai toiagul moştenirii Tale, muntele Sionului, acesta în care ai locuit. 

4. Ridică mâinile Tale împotriva mândriilor lor, până la sfârşit, că rău a făcut vrăjmaşul în locul cel sfânt al Tău. 

5. Şi s-au fălit cei ce Te urăsc pe Tine în mijlocul locului de prăznuire al Tău, pus-au semnele lor drept semne; 

6. Sfărâmat-au intrarea cea de deasupra. 

7. Ca în codru cu topoarele au tăiat uşile locaşului Tău, cu topoare şi ciocane l-au sfărâmat. 

8. Ars-au cu foc locaşul cel sfânt al Tău, până la pământ; spurcat-au locul numelui Tău. 

9. Zis-au în inima lor împreună cu neamul lor: „Veniţi să ardem toate locurile de prăznuire ale lui Dumnezeu de pe pământ”.

10. Semnele noastre nu le-am văzut; nu mai este profet şi pe noi nu ne va mai cunoaşte. 

11. Până când, Dumnezeule, Te va ocărî vrăjmaşul, până când va huli potrivnicul numele Tău, până în sfârşit? 

12. Pentru ce întorci mâna Ta şi dreapta Ta din sânul Tău, până în sfârşit? 

13. Dar Dumnezeu, Împăratul nostru înainte de veac, a făcut mântuire în mijlocul pământului. 

14. Tu ai despărţit, cu puterea Ta, marea; Tu ai zdrobit capetele balaurilor din apă; 

15. Tu ai sfărâmat capul balaurului; datu-l-ai pe el mâncare popoarelor pustiului. 

16. Tu ai deschis izvoare şi pâraie; Tu ai secat râurile Itanului. 

17. A Ta este ziua şi a Ta este noaptea. Tu ai întocmit lumina şi soarele. 

18. Tu ai făcut toate marginile pământului; vara şi primăvara Tu le-ai zidit. 

19. Adu-Ţi aminte de aceasta: Vrăjmaşul a ocărât pe Domnul şi poporul cel fără de minte a hulit numele Tău. 

20. Să nu dai fiarelor sufletul ce Te laudă pe Tine; sufletele săracilor Tăi să nu le uiţi până în sfârşit. 

21. Caută spre legământul Tău, că s-au umplut ascunzişurile pământului de locuinţele fărădelegilor. 

22. Să nu se întoarcă ruşinat cel umilit; săracul şi sărmanul şă laude numele Tău. 

23. Scoală-Te, Dumnezeule, apără pricina Ta; adu-Ţi aminte de ocara de fiecare zi, cu care Te necinsteşte cel fără de minte. 

24. Nu uita strigătul vrăjmaşilor Tăi! Răzvrătirea celor ce Te urăsc pe Tine se urcă pururea spre Tine.

If God be our God, He will give us peace in trouble. When there is a storm without, He will make peace within. The world can create trouble in peace, but God can create peace in trouble. – Thomas Watson –

Foto: vtdjdevil07

Anunțuri

One Response to Pace în mijlocul furtunii

  1. […] Pace în mijlocul furtunii Tue Jul 27, 2010 15:16 pm Uneori simțim că jegul și viața ni se amestecă trist. Neputincioși, ne aplecăm, alunecând spre ultima redută ce ne mai poate apăra în fața furiei dezlănțuite a semenilor, spre propriile gânduri ce par a fi străine. Toxinele tristeții se eliberează sinous prin furtuna lacrimilor, semn al neputinței și al dorinței de supraviețuire. Cine, unde, când, […] […]

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: