Ce-ar fi făptura-mi fără Tine?


”Ce-ar fi făptura-mi fără Tine?” zice o cântare tare dragă mie, dar care îmi răsună tot mai timid dinspre colțurile prăfuite ale memoriei. Cu gândul și cu inima inspirate de ea, m-am îndreptat umil și… singur către Dumnezeu, din mijlocul multitudinii de oameni care mă prețuiesc și mă doresc în propria viață. Mi-am strigat cu umilință și recunoștință faptul că El este Singurul care nu s-a schimbat niciodată; Singurul care a fost… mai singur decât fiecare din noi. Viața ne-a atins cu surprize și erori, parte parcă a unui puzzle ce pare mai greu de deslușit pe măsură ce pui mai multe pietre. Oameni care astăzi îți stau cot la cot în rugăciune, mâine te pot urî cu o urâciune diabolică, vrednică de șarpele ce ne-a oferit fructul interzis. Iubire, iertare, unitate, smerenie, cuvinte și un mare zid între om și Creatorul lui. Rămâne în urmă o singurătate tot mai frumoasă, datorită Tatei, care, cu dosul unei palme străpunse de sudoare și de cuie ne mângâie pe frunte, ne șterge lacrima și ne liniștește:

Lasă…”

”Aș fi un bulgăre de gheață” fără dragostea Lui. Aș fi nimic, aș fi doar… eu! Aș călca pe urmele moșilor mei, pe poteca tristă a părinților, prin lumea de singurătate fără perspectivă și fără darul de a plânge, de a visa, de a schimba ceva.

Aș vrea să pot scrie ceva frumos sau măcar ceva articulat. Nu pot. Aș vrea să vă pot spune și ce stă în spatele unui astfel de articol. Nu pot. Aș vrea chiar să-mi ofer singur explicațiile. Nu pot… Pot doar, pentru cei ce încă-mi mai suportă nota tristă, să spun că sunt nimic fără Dumnezeul meu; că trăiesc și că sper, că zîmbesc și iubesc numai prin puterile Lui. Că tot ce am vine de la El. Că nu am altă rațiune mai bună de a fi aici și acum în afară de El.

Învață-mă Doamne căile Tale și dă-mi puterea să fiu asemenea Domnului Isus!

Ce-ar fi făptura-mi fără Tine,
Mântuitorul meu slăvit?
Ce-aş fi de n-ai fi Tu în mine,
Cu Harul Tău nemărginit?
Aş fi un bulgăre de ghiaţă,
Un chip de humă fără viaţă,
O stâncă-nvăluită-nceaţă,
Şi-o noapte fără dimineaţă
.

Aş fi un far fără lumină,
Pustie de nisipuri plină,
Cu vânturi fără de odihnă,
Cu şerpi şi scorpii ce-nvenină.
Aş fi o albie uscată
Pe unde-a fost un râu odată,
O frunză smulsă şi purtată
Fără de scop în lumea toată
.

Aşa aş fi, dar slavă Ţie,
Tu eşti a vieţii bogăţie,
Comoara harurilor vie
Ce mă inundă pe vecie.
Eu nu aş şti ce-i fericirea
Vieţii-n mii şi mii de feţe,
De n-aş fi cunoscut iubirea
Cu-nfiorări şi frumuseţe!

De n-ai fi fost, Tu, Bunătate,
Începătorule a toate,
Cu Taine-adânci şi minunate,
Ce totul vrea şi totul poate!
Tu m-ai suit în slăvi divine
Din locu-ntunecatei tine,
Isuse, sunt ce sunt prin Tine,
Şi-acum şi-n veacul care vine
!

Anunțuri

4 Responses to Ce-ar fi făptura-mi fără Tine?

  1. […] Ce-ar fi făptura-mi fără Tine? Sat Sep 25, 2010 18:59 pm ”Ce-ar fi făptura-mi fără Tine?” zice o cântare tare dragă mie, dar care îmi răsună tot mai timid dinspre colțurile prăfuite ale memoriei. Cu gândul și inima inspirate de ea, m-am îndreptat umil și… singur către Dumnezeu, din mijlocul multitudinii de oameni care mă prețuiesc și mă doresc în propria viață. Am strigat cu umilință […] […]

  2. corneliurotar spune:

    Frumoasa cantare…mie cel mai ades imi rasuna cantarile „Strangi comori pentru viata ta” si „El n-a promis doar cerul senin”

  3. gzoltan spune:

    O melodie cu-adevarat inspirata.
    Dumnezeu sa fie SLAVIT!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: