Adrian Păunescu, un cardiac, cordial…


Aflăm, cu amărăciunea oarecum nostalgică și educată a foștilor pionieri, faptul că poetul Adrian Păunescu încă este ținut în viață de aparate, după ce ieri dimineață a suferit un stop cardiac. Medicii sunt rezervați, fiind pregătiți pentru ce este mai rău. Realizăm, încă o dată, ce scurtă poate fi viața și aventura ei și cât de puțin ne așteptăm, în ciuda tuturor evidențelor, la momentul în care se trage linie pentru a o lua de la capăt…

Ce îi doresc singurului poet român pe care l-am citit mai mult chiar decât pe Eminescu, în anii tinereților mele tumultoase? Îi doresc pace… Pace în inimă, pace și împăcare cu Creatorul, cu Singurul care ne poate oferi intrarea în veșnicie fără teamă și regret.

Frate drag, îmbătrânit de vârstă și de viață, patul de spital ce poate fi granița spre o altă viață e și cel mai bun moment pentru a te naște… din nou! Aprinde Flacăra speranței în inima dumitale atât de plină de trecut și de lupte și cere-I Hristosului despre care ai scris fără a-L cunoaște să te pregătească pentru momentul despărțirii de lume, indiferent care va fi acela. Căci “În El avem răscumpărarea, prin sângele Lui iertarea păcatelor, după bogăţiile harului Său”, după cum ne învață Sfânta Scriptură (Efeseni 1:7) .

Citez ultima poezie a marelui stihar, scrisă pe patul de spital:

De la un cardiac, cordial
Adrian Paunescu: în serviciul dv.

De-aicea, de pe patul de spital,
Pe care mă găsesc de vreme lungă,
Consider că e-un gest profund moral
Cuvântul meu la voi să mai ajungă.

Mă monitorizează paznici minimi,
Din maxima profesorului grijă,
În jurul obositei mele inimi
Să nu mă mai ajungă nicio schijă.

Aud o ambulanţă revenind,
Cu cine ştie ce bolnav aicea,
Alarma mi se pare un colind
Cu care se tratează cicatricea.

Purtaţi-vă de grijă, fraţii mei,
Păziţi-vă şi inima, şi gândul,
De nu doriţi să vină anii grei,
Spitalul de urgenţă implorându-l.

Eu vă salut de-a dreptul cordial,
De-a dreptul cardiac, precum se ştie,
Recunoscând că patul de spital
Nu-i o alarmă, ci o garanţie.

Vă văd pe toţi mai buni şi mai umani,
Eu însumi sunt mai omenos în toate,
Dă-mi, Doamne, viaţă, încă nişte ani
Şi ţării mele minima dreptate.

Anunțuri

2 Responses to Adrian Păunescu, un cardiac, cordial…

  1. […] Adrian Păunescu, un cardiac, cordial… Thu Nov 04, 2010 10:34 am Aflăm, cu amărăciunea oarecum nostalgică și educată a foștilor pionieri, faptul că poetul Adrian Păunescu încă este ținut în viață de aparate, după ce ieri dimineață a suferit un stop cardiac. Medicii sunt rezervați, fiind pregătiți pentru ce este mai rău. Realizăm, încă o dată, ce scurtă poate fi viața și aventura ei și cât […] […]

  2. Un trist spune:

    Suntem, cu totii, o tara cardiaca, lipsita de cordul anilor de pribegie si de flacara ce inca ne mai dadea dreptul sa speram in garantia unei posibile intoarceri in normalitate… Acum se va trezi intreaga cohorta a hemoroizilor patriei, ce pana mai ieri il huleau, sa strige si sa se bata cu pumnul in piept de jalea disparitiei sale…
    Sunt trist si… mi-e rusine de singuratatea lui.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: