Cozonacii s-au dus, odată cu bunica…


Coadă mare, azi, într-unul din supermarket-urile în care ne-am oprit pentru a face cumpărăturile necesare sărbătorii dedicate zilei de înviere de la biserica noastră. Sechele ale copilăriei, veți zice, dar de câte văd o așa coadă simt un gol în stomac, purtând forma sinistră a groazei, a foamei și a sărăciei. Mă apropii de prima bătrână, concentrată cu tot ce are pentru e preveni orice coțcar să intre în față pe un loc nemeritat și întreb ca pe vremuri:

– Ce se dă?

– Cozonaci, maică, cozonaci…

Plec dezamăgit: Am mâncat și în anii trecut din ăștia. Nu seamănă nici pe departe cu cei ai bunicii,  superba ființă care (nu mai) este…

Bunica s-a dus. Nu doar a mea, ci, poate, și a voastră. În locul lor vin alte bunici, care nu mai au știința magică a cozonacului de Paște. Nepoții au îmbătrânit hâtru și urât, pentru că nu mai au de unde fura ștrengărește câte o gură din dulcea ispită înaintea încheierii postului, acoperind cu măiestrie urmele masacrului  pentru momentul când bunica se va preface a le găsi, mimând indignarea și iubindu-le urechile în mișcare de dute-vino.

Acum cumpărăm simulacre de cozonaci, cu E-uri și prostii. Cozonacii bunicii s-au dus, odată cu ea. Iar bunicile cozonacilor noștri vor fi tot mai puține și mai triste, pentru că așa am ales noi să le prețuim.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: