Un răspuns pentru distinsul ”blogăr” Adi Leahu


Un anume ”domn”, pe nume Adi Leahu, despre a cărui existență nu știam până astăzi și pe care nu am avut onoarea să îl cunosc decât dintr-o poză de tip buletin (de fapt, după cum se laudă mucalit, ”din pașaport, pentru ambasada Sua” – ete nah!) afișată la “feisbuc”, scrie un articol aparent de nicaieri – “Despre pornografie cu un stupid, un creştin şi un ateu” – pe blogul personal, cu referință la un alt articol, ”Scrisoare de dragoste către soțul dependent de pornografie”, publicat de mine pe blogul Cuplul Creștin.

Inițial am crezut că e vorba de un adolescent, aflat la vârsta la care hormonii generează mult mai mult decât simple coșuri, dat fiind argumentația cel puțin… hai să nu folosesc armele domniei sale și să jignesc, puerilă; lucru deloc de tolerat, însă, de la un absolvent de studii superioare în Arad și  pe deasupra lucrător la o librărie… creștină! Asta pentru că, fără prea multe căutări, am aflat că ”domnul” asta este în viața de înainte sau după… SUA!

Eu sunt „stupidul” din articolul domniei sale. Mă rog, așa a crezut cu cale eruditul (în opinie proprie) personaj să gândească, în timp ce se ocupa cu… lectura! Pentru că tânărul face tot ce poate ca să demonstreze că citește, în ciuda evidențelor care indică înspre scanarea printre rânduri mai degrabă decât spre o procesare intelectuală.

Nu numai că nu mă supăr mai tare și nici nu mă încordez mai mult la acest supărat fără motiv și care evită să gândească înainte de a băga degetul adânc în tastatură, dar mă miră să aflu (ok, recunosc, să asum) că este creștin; în ideea în care probabil asta l-a împins să lucreze la o librărie de gen. Dacă am dreptate… aștept scuze și îl sfătuiesc să-și ia o pauză de la scris, până se mai calmează cel puțin, dar și să știu dacă cei din biserica din care face parte au idee cu ce se ocupă, în loc să vândă cărți și să trăiască în pace cu toți oamenii.

Am asumat și că nu este căsătorit și tare m-ar durea să o facă înainte de a-și pune ordine în principii și în eventualele obiceiuri… Dacă, însă, este … Dumnezeu să aibă milă de ea! Și de el… și de viitorii sau actualii ei și ele, rezultat al iubirii dintre cei doi !

I-am răspuns și pe blog, dar nu mă voi obosi să văd dacă aprobă sau nu comentariul. O voi face și aici, acasă la mine. Îmi dau singur drept la replică, nu îl cer, așa, de la oricine… Cel mai probabil că nu nici voi mai pierde timpul pe acolo, printre debitări ce se vor a fi, puțin prea forțat, inteligente. Nu se merită, dar vă invit să vă convingeți și singuri.

Comentariul meu pentru distinsul ”blogăr” Leahu (apropo, faptul că am blog mă face automat ”blogăr”?):

Te invit sa o intrebi si pe sotia ta (daca ai una sau daca mai ai,  ori pur si simplu atunci cand vei creste si vei avea in final una, pe care sper ca ai dori sa o tii langa tine) ce parere are despre eventuala ta dependenta de pornografie. Apoi citeste Biblia. Acolo vei afla, in 1 Corinteni 1 ca „propovăduirea crucii este o nebunie pentru cei ce sunt pe calea pierzării; dar pentru noi, care suntem pe calea mântuirii, este puterea lui Dumnezeu”. Macar in minte, apoi, rescrie articolul si redefineste personajele. Vei identifica mai usor stupidul, ateul si crestinul, pentru ca i-ai incurcat, fara mila, pe toti…

Apropo, faptul ca nu ai avut decenta sa nu citesti printre randuri articolul (poate imi spui si mie unde scrie de telefon sau de ce ti se pare o aberatie ca o sotie sa se simta inselata si tradata, umilita de asa ceva) ma duce cu gandul la lucruri pe care nu ti le-as comunica decat in particular, fara sa te insult, normal. Mi-ar placea sa il cert si pe proful tau de logica, pentru ca argumentatia scartaie, dar, na, mergem prea departe. Apropo, tu ai vrut sa comunici ceva, sau pur si simplu ai vazut ca subiectul… „vinde”?

Te invit sa imi scrii pe privat si sa vorbim mai pe indelete.

Cu prietenie,

Stupidul (pentru tine) crestin (pentru Cel de sus)

______________________________________________________

PS: La o zi după publicarea articolului cu pricina, domnul Adi Leahu face următoarele precizări pe blogul domniei sale:

Iniţial mi-am propus să nu modific nimic în această postare. Totuşi, mă simt nevoit să o fac pentru că am acţionat cu “ţandăra” sărită. Am greşit! Am etichetat greşit autorul unei postări. Da, sunt convins că am greşit! Îmi cer scuze, şi pe această cale, dlui Marian Zaharia – domn ce scrie pe la martzianu’, autorultextului de mai jos, pentru atitudinea pripită.

Mulțumesc, Adi Leahu. Accept din toată inima scuzele domniei tale și dau la o parte orice urmă de ironie de pe cuvintele ”domnul” și ”distins”.

Anunțuri

5 Responses to Un răspuns pentru distinsul ”blogăr” Adi Leahu

  1. Adi Leahu spune:

    Martzian, îmi cer iertare pentru că te-am numit „stupid”! Dar, aşa mi-ai părut. Te simt ofensat, poate pe bună dreptate, şi, crede-mă, obiceiul meu e de a trăi „în pace cu (toţi) oamenii”. În consecinţă, vreau să facem pace!

    Câteva note la ceea ce ai scris mai sus:

    1. Info-urile despre poză erau pentru prieteni – pentru că doar “ei ştiu de ce”. Deci, mă simt atacat… (Te iert! Şi, da!, mi-ar place să îţi ceri iertare… da’ nu-i neapărat.) Iar viaţa mea personală şi/sau profesională nu trebuie să te privească.
    Iată-te acţionând ca un adolescent care atunci când este criticat/atenţionat acţionează, cum altfel?!, copilăreşte: „Taci din gură, ochelaristule!”. Mai lipsea să te legi de faptul că port ochelari 🙂 ; în rest te-ai legat de tot ce s-a putut: familie, profesie, religie, pasiune. Nu e frumos!
    Blogul meu e, practic, un atelier. Scriu ce vreau şi cum pot mai bine. Ai dreptate, îmi exprim greu argumentele…

    p.s.
    Pierzi dacă nu vei mai vizita adileahu.wordpress.com ! 🙂

    2. Nu am încercat să argumentez nimic – doar am postat 3 păreri (a 3 (tipuri de) persoane) despre pornografie pentru ca eventualul cititor să le poată trece în revistă.
    Şi pentru încă un motiv: Voi uita curând de incidentul ăsta. Peste timp, când voi reveni la această postare, mă voi amuza copios de “figura” pe care i-o face acea soţie creştină, soţului păcătos.
    Cel puţin asta nu necesită argumente! Pentru mine, blogul e şi partea de jurnal accesibilă oricui.

    p.s.
    N-am fost niciodată în SUA. Mi-aş dori să o pot vizita aprox. 3 luni. 🙂

    3. Ceea ce urmează e un citat din ceea ce ai scris şi, sincer!, e prea mult pentru mine – în ideea că m-a lăsat fără replică. Nu ştiu ce să-ţi răspund! Cert e că eşti supărat!

    „Nu numai că nu mă supăr mai tare și nici nu mă încordez mai mult la acest supărat fără motiv și care evită să gândească înainte de a băga degetul adânc în tastatură, dar mă miră să aflu (ok, recunosc, să asum) că este creștin; în ideea în care probabil asta l-a împins să lucreze la o librărie de gen. Dacă am dreptate… aștept scuze și îl sfătuiesc să-și ia o pauză de la scris, până se mai calmează cel puțin, dar și să știu dacă cei din biserica din care face parte au idee cu ce se ocupă, în loc să vândă cărți și să trăiască în pace cu toți oamenii.” – martzian.wordpress.com

    Bun! Acum să îţi spun ceea ce mă irită la scrisoare aia aiurea. Cum să susţi că tu încă mai iubeşti un om, după cum ai promis – la bine şi la rău – da’ de fapt tu iei copilul (pe care-l ai împreună cu el) şi o întinzi, din dragoste! Cum (te) poţi minţi în halul ăsta?! – „Refuz să fiu rănită în mod repetat.” Asta iubire!

    Citind asta – „Te iubesc. Te iubesc la fel de mult ca întotdeauna.” – m-a pufnit râsul!

    „cred că Dumnezeu vrea să mă folosească pentru a-și face voia în viața mea. El îmi spune că are planuri pentru persoana mea, planuri de bine și nu de nenorocire, să-mi dea un viitor și o nădejde.” – ?! Deci, Dumnezeu vrea să te folosească, dar îţi şopteşte lin, baritonal, să-l laşi baltă pe ticălosul ăla de bărbatu-tău! Man, să fim serioşi!… Tipa asta habar nu are ce e aia dragoste! Şi nici nu cred că a reţinut vre-o idee din 1 Corinteni 13.

    Să mai continui?! Îţi mai spun una: „Te voi aduce înaintea lui Dumnezeu zi și noapte, pentru că te iubesc. Cu toate acestea, o voi face dintr-o altă locuință…” :))

    Zice la un moment dat o chestie de analizat: „Vreau ca tu să scapi de acest rău, care s-a strecurat pe nesimțite în viața noastră.” – o dorinţă foarte bună, o asumare doar „teoretică” a vinei – „rău strecurat în viaţa noastră” – pentru că, în fapt, dă bir cu fugiţii!

    Ultima: „Voi căuta alinare la Dumnezeu și mă aștept ca El să fie sursa mea de vindecare. Suntem amândoi creștini și știm că El poate face ca toate lucrile să fie noi. Eu voi începe astăzi o nouă ”EU”. ” Deci, te-am lămurit de ce îmi pari stupid când susţi o asemenea „individă”?!

    Deci, soţia nu-şi iubeşte soţul. Şi pentru asta, din moment ce la ei în familie aşa se pune problema – ai nevoie de mine şi iertarea mea, eu plec! – ar fi trebuit să o părăsească el de ceva timp… 🙂

    Asupra unui lucru gândim la fel: pornografia – e un păcat! Asupra unui alt lucru nu gândim la fel: dragostea – ce e?!

    • martzian spune:

      Incepi… sa pricepi! 🙂 E bine, mai exista speranta..
      .
      Imi place ca, atunci cand te simti pus la colt, sau tras la raspundere, incepi sa rationezi, cu 1, 2, 3, 4. Ar fi bine ca de acum sa o faci inainte de a vorbi sau de a scrie.

      Reactia iritata (pe care mi-o asum) vine din realizarea faptului ca mizeriile astea (ma refer la insulte si la judecarea unui om pe care nu il cunosti si despre care ai nepasarea sa citesti printre randuri) au fost generate de un crestin!

      Martzian, îmi cer iertare pentru că te-am numit “stupid”! Dar, aşa mi-ai părut. ” – nu comentez, avand in vedere ca ai recunscut faptul ca citesti printre randuri, dar si ca nu ti-ai citit propriul articol…

      Iată-te acţionând ca un adolescent care atunci când este criticat/atenţionat acţionează, cum altfel?!, copilăreşte: “Taci din gură, ochelaristule!”. Mai lipsea să te legi de faptul că port ochelari ; în rest te-ai legat de tot ce s-a putut: familie, profesie, religie, pasiune. Nu e frumos!” – iar, citesti printre randuri, sau pierzi ideea principala. Imi pare sincer rau ca un om inteligent poate sa se lase intentionat prada unui astfel de handicap. Am prezentat doar informatii documentate, reale, ceea ce nu este si cazul in situatia ta. Nu am atacat persoana, ci am ironizat actiunile ce mi-au facut o prima impresie despre cineva care m-a atacat… din senin. NU m-am legat de familie. Am sperat ca vei incepe sa gandesti bazat pe propria experienta de viata si nu doar pe dodii primite de la altii. NU m-am legat de profesie. Ea este una nobila. Am mentionat-o pentru ca oferea indicii despre cine esti (repet, am fost insultat de un ilustru necunoscut – pentru mine, la momentul ala). Nu m-am legat de religie ta, pentru ca se pare e comuna cu a mea, ci m-am crucit ca un crestin poate actiona astfel. NU m-am legat de pasiunile tale, cu atat mai putin cu cat nu avem nici o legatura cu ele si nu erau deloc de blamat. Dar atata timp cat nu sunt contrabalansate de ceva ce ne formeaza, modeleaza, curateste caracterul, ajungem sa ne comportam in consecinta.

      Sunt gata insa, dragul meu, sa-mi cer iertare pentru orice ti-a generat vreun neajuns. Considera ca am facut-o deja si te rog sa vii si cu lucruri concrete.

      Peste timp, când voi reveni la această postare, mă voi amuza copios de “figura” pe care i-o face acea soţie creştină, soţului păcătos.” Eu NU ma pot amuza. Repet, e o drama!

      Citatele din scrisoarea doamnei, din nou, sunt la fel de mojice ca si primul articol. Iei de sus, in bascalie, drama si sentimentele acestei femei. Desi incep sa te plac, iti cer sa-ti fie rusine, macar o vreme si doar pentru asta, sa renunti la a face asta! Nu vei genera decat ceea ce face marea majoritate a celor ce formeaza masa a caror dragoste se raceste, conform scripturii, sondajelor, observațiilor proprii, etc.

      Deci, te-am lămurit de ce îmi pari stupid când susţi o asemenea “individă”?!!” Inca o data te tradeaza argumentatia. Nu ai reusit sa legi cauza de efect ci vii cu concluzii total rupte.
      Uite, ca sa iti dau un contraexemplu, cateva greseli crase de gramatica din partea ta (te las sa le identifici singur) m-ar putea determina sa te cataloghez dur. Crede-ma, am resursele, de care imi este rusine si mi-as dori sa ma rup total intr-o zi. Dar nu o fac. De ce? Aleg sa sa ma gandesc la bine, sa il pun inainte, sa iti acord circumstante si sa presupun ca aparentele inseala. Probabil ca, da, intelegem dragostea diferit.

      Asupra unui lucru gândim la fel: pornografia – e un păcat! Asupra unui alt lucru nu gândim la fel: dragostea – ce e?!” Poveste adevarata pentru copilul si pentru indragostitul din noi:

      Pe vremea cand am inceput sa merg la biserica, orele de tineret se tineau, temporar, din lipsa de spatiu, intr-una dintre salile copiilor. Pentru ca incepatorul (care eram) scana peretii mai des si mai mult decat ceilalti tineri, crescuti de o viata pe acolo, mi s-a intiparit in minte un poster, probabil lipit de una dintre invatatoarele de la grupa de copii. Era o campanie care sa incurajeze vaccinarea. Nu stiu ce varsta ai, dar, daca ai prins-o, probabil exista sanse sa iti amintesti (pentru ca a fost destul de mediatizata in timp). Posterul infatisa o mamica, purtandu-si pruncul in brate. Pruncul, ingrozit, plangea de frica acului. Mama, il purta duios, aproape plangand de durerea lui, dar il tinea cu fermitate, privindu-l in ochi. Mesajul era: PENTRU CA TE IUBESC!

      De multe ori, atunci cand iubim pe cineva, trebuie sa luam decizii care nu ne plac si care poate nu sunt nici pe placul persoanei iubite. O facem doar pentru ca este spre binele si interesul ei. Iar a tolera la nesfarsit un lucru care il duce la pieire pe cel drag de langa noi, fara a transmite un mesaj ferm si adaptat, nu demonstreaza iubire ci indiferenta. E drept, cu timpul invatam sa iubim corect, pe masura ce ne maturizam.

      Hai ca iar am ajuns la comentarii mai mari decat articolul in sine…

      Poate ne auzi pe viitor si povestim mai multe,

      Marian

      PS: ” Pierzi dacă nu vei mai vizita adileahu.wordpress.com ! ” OK, te rog sa imi recomanzi un articol care sa ma zideasca sufleteste, sa ma ajute in vreun fel anume.

      • Adi Leahu spune:

        Sunt de acord că dependenţa soţului afecta familia şi rănea soţia. E normal să doară păcatul celui pe care îl iubeşti. Dar nu pot fi de acord cu distanţarea fizică sau emoţională. Până la urmă orice păcat e „nasol”. Dacă soţiei din scrisoarea anonimă i s-ar fi aplicat acelaşi tratament când bârfea?! Cu ce ar fi ajutat-o singurătatea?! Cu ce îl ajută pe acel soţ singurătatea?! Cu libertatea de a se bălăci în pornografie non-stop! Mă îndoiesc că un bărbat dependet de pornografie se poate elibera singur. O poate face Dumnezeu cu implicaţia familiei, în cazul de faţă.

        Apropo de reclamă, mama îşi ţine copilul în braţe şi îi spunea: „Pentru că te iubesc!”. Nu şi-a lăsat copilul pe patul din cabinet şi nici nu a aşteptat pe hol.

        Ea a plecat, de dragul lui şi al lui Dumnezeu, lăsându-şi partenerul să zacă în păcat! Asta mă doare în scrisoare asta. Dacă aş fi în locul acelui bărbat aş înnebuni de durere… Îmi amintesc de pilda samariteanului milostiv. Îmi amintesc de Fireproof – un film cu o doză mare de adevăr, deşi nu obişnuiesc să apelez la filme pentru a mă argumenta.

        Cu toate astea, nu susţin că soţia a greşit 100%. Din punctul meu de vedere, a greşit. După cum înţeleg eu Biblia, a greşit. Dacă mi s-ar întâmpla mie, rezultatul nu ar fi cel aşteptat de soţie. Şi din punctul ăsta de vedere vorbesc. Poate în cazul acelui bărbat a prins bine! Doamne ajută!

        p.s.
        http://adileahu.wordpress.com/2011/07/11/wishlist-septuaginta/ 🙂

        • martzian spune:

          Singuratatea poate ca nu ajuta mereu, in plus doare de numa; dar nici nu se schimba, probabil, pana la iminenta ei. Repet, sunt total impotriva despartirii, doar ca uneori este solutia extrema.

          Barfa este un pacat, dar Biblia nu permite despartirea din cauza ei, asa cum permite in cazul curviei…

          „Nu şi-a lăsat copilul pe patul din cabinet şi nici nu a aşteptat pe hol.” – ideea nu se leaga de similaritate ci de faptul ca atunci cand iubesti pe cineva iei decizii dureroase, care pot rani temporar si care tie insuti nu iti aduc bucurie.

          Numai bine.

          PS: un film care surprinde destul de bine ideea este Fireproof. Ti-l recomand, daca nu l-ai vazut

        • Un Anonim spune:

          Mai , depinde, omul nu e determinat sa isi repare greseala pana ce nu isi da seama ca a gresit (nu am citit inca stimabila scrisoare insa am sa o citesc), dar din ce am citit pana acum eu zic ca a facut actiunea corecta.
          Hai sa iti zic o treaba ai mei au trecut prin asta, taica-meu cu „chititele” sale, iar maica nemultumita la final au divortat deoarece ea n-a mai suportat ce s-a intamplat, si-a dat oarecum seama ca a gresit din nefericire n-a reparat mare lucru iar acu e intr-o situatie delicata din punct de vedere psihologic, dupa divort socul l-a facut cam instabil psihic caci acu isi duce in mare parte viata din resentimente si tot din nefericire nu am cum sa-l ajut. Ideea e ca exact cum a zis martzianu’ sunt anumite lucru necesare care poate duci fi la refacere fie la distrugere.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: