Ești dependent de rețelele de socializare?

Foto: picasaweb.google.com (san sharma)

Este tot mai obișnuit, în ziua de azi, ca fiecare dintre noi să dețină câte un cont la una, două sau chiar mai multe dintre cunoscutele (sau mai puțin cunoscutele) rețele de socializare. A început cu unul-doi tineri, studenți, vizionari; a continuat, însă, prin a se extinde la aproape toate vârstele, clasele sociale, etc. Nu mai este nimic ciudat să vezi cum bunica dă like la pozele nepoților și ale copiilor lor, sau postează în disperare statusuri, poze, linkuri și off-uri personale… (”Vaai, iar mi s-a taiat maioneza! BRB”).

Aproape că nu mai trece săptămâna fără ca să descopăr, în căsuța de email, câte o invitație de genul: ”Marian (by the way, ispita sună foarte personal), prietenul tău te așteaptă!” Nu o dată, însă, ”prietenul” meu nu are nici în clin nici în mânecă cu subsemnatul sau nu poate justifica nevoia unei astfel de conexiuni. Fie că este prieten cu prietenul unei foste prietene, fie că deja mai suntem conectați de către o altă astfel de jucărie online, nu simt deloc nevoia de a da click pe ”accept”.

Aș fi ipocrit să nu recunosc sau să neg total beneficiile pe care internetul și rețelele de socializare le aduc cu ele. De la faptul că pot găsi în doar 10 secunde și câteva lovituri în taste mult râvnita rețetă de papanași sau că am reușit, regăsindu-ne pe Facebook, să organizăm, după mai bine de 20 de ani, reuniunea de clasă a colegilor din școala generală, multe sunt situațiile în care ne folosim cu succes de minunățiile tehnicii moderne.

Internetul l-am cunoscut pe calculator. Acum îl avem și pe telefon. Nu ne vom opri aici, insă. Unii l-au vrut în mașină, alții pe frigider, în timp ce ”smart-TV”-urile devin, tot mai mult, un must have pentru oricine vrea sa fie în pas cu lumea modernă; vor fi (poate că sunt deja) minți luminate care vor zice : ”hai să facem o modificare în creier, să beneficiem de informație la orice oră și oriunde!”…

Astăzi, însă, am ales să mă opresc la doar una dintre aplicațiile internetului. Așa cum menționam la început, este vorba de rețelele de socializare.

Îmi amintesc, cu plăcere, cum funcționa o astfel de rețea în urmă cu 20 de ani și mai bine. Tastele, unitatea, monitorul erau înlocuite de hârtie, pix, plicuri, timbre, postaș. Căsuța de mail sau contul pe rețeaua de socializare se găseau într-o cutie de metal, de unde ne ridicam, de câte ori era cazul, corespondența. Nu pot uita niciodată freamătul și nerăbdarea ce mă cuprindeau, de fiecare dată, atunci când un alt plic apărea în cutiuța-mi metalică, semn că prietenii răspund la mesajele mele. Și totuși, rețeaua de socializare a copilăriei, adolescenței și tinereței noastre, nu se limita aici. Cel mai frumos aspect al ei (vezi prietenii apropiați de pe facebook-ul actual) era reprezentat de către însăși comunicarea interpersonală, directă, față în față. Stăteam, uneori, ore în șir, cu cei apropiați, prieteni, rude, vecini,  pentru a împărtăși din sentimentele, gândurile, cunoștințele și propriile vieți.

 Astăzi nu mai este nevoie să ieșim în fața blocului ori pe podul din capătul uliței bunicii pentru a comunica cu cei dragi. Nici nu mai suntem limitați la unul sau la un grup de câțiva. Un singur click ne conectează la o armată de oameni, purtând cu toții, pe nedrept, devalorizatul nume de ”prieten”. Unii au ajuns la performața de a avea mii, zeci de mii de astfel de ”prieteni”. Eu însumi am vreo 600, doar că folosesc beneficiul conectării la aceștia în scopuri ce țin de promovare, mai degrabă decât de a trăi cu iluzia unor relații (sunt și excepții, sper să nu se supere prietenii adevărați sau rudele din lista cu pricina). Discuțiile profunde și personale au fost înlocuite de status-uri, postări, comentarii, toate îngrozitor de publice!

Lăsând la o parte nostalgia, temerea cea mai mare pe care o am este legată de o nouă ”molimă” ce a apărut, ca urmare a folosirii în exces a rețelelor moderne de socializare. Este vorba de dependența de rețelele de socializare. Din aceeași categorie putem enumera dependeța de calculator, dependența de internet, dependența de jocuri video. Cele mai noi abordări cataloghează o astfel de dependență ca pe boală cerebrală și nu doar ca pe o simplă problemă comportamentală. The American Psychiatric Association (Asociația Psihiatrilor Americani) a completat de curând Manualul Diagnostic și Statistic al Afecțiunilor Mentale (DSM), introducând dependența de internet (rețele, jocuri, calculator) pe lista bolilor psihice ce necesită tratament de specialitate.

Fie că o numim afecțiune, boală sau tulburare impulsiv compulsivă, vestea bună este că dependența poate fi prevenită. Cu greu și cu mult mai mult efort, poate fi și tratată. Scăpată de sub control, ea ne va afecta grav viața, rezultatele putând fi dintre cele mai dramatice.

O să ne oprim, în cele ce urmează, asupra câtorva dintre manifestările dependenței de rețelele de socializare. Dacă te recunoști, fie și câtuși de puțin în ele, ia măsuri ferme, imediate, până nu este prea târziu.

Dependentul de rețelele de socializare (dar, la alte nivele, și cel aflat pe calea sigură către dependență) are sentimentul că doar dacă este prezent online se te manifestă acolo, va putea fi observat de către ceilalți așa cum se cuvine. Nevoia impulsivă, nestăpânită, de a fi ”acolo” devine tot mai mult o stare de fapt ce pune stăpânire pe gânduri, acțiuni, comportamente. Un dor continuu după o altă conectare, pentru un nou status, pentru o nouă postare, comentariu sau sesiune de chat, pune stăpânire tot mai frecvent pe întreaga ființă. Cel prins în astfel de mreje trăiește o stare continuă de anticipare a momentului în care se loghează pe rețeaua de socializare, pentru a vedea ce fac toți ceilalți.

La început frecvența conectărilor este mai mică. Pe măsură dependența pune stăpânire pe mintea umană, episoadele de logare sunt tot mai frecvente, uneori având loc în momente și situații total nepotrivite (la ore foarte târzii sau, dimpotrivă, dimineața imediat ce ne-am ridicat din pat, în sala de clasă, în timpul ședinței sau, grație smartpfone-ului, în timp ce mergem pe stradă sau chiar când conducem).

Atunci când simt că lucrurile au luat-o razna, unii încearcă să controleze dependența alternând sau schimbând rețelele de socializare. Vor trece de la Hi5 la Twittter sau de la Twitter la Facebook, etc., fără însă ca acest lucru să atingă rădăcina problemei. Este doar unul dintre semnele instalării dependenței de rețele de socializare.

Pe măsură ce lanțul se strânge, apare tentația de a ascunde problema, de a o nega. Ne conectăm pe furiș, uneori folosindu-ne de posibilitatea de a fi ”invizibili”. Mai mult și mai grav, unii încearcă să șteargă din postările proprii, pentru ca ceilalți să nu observe abuzul de conectări și de postări ori update-uri.

De cele mai multe ori nopțile se transformă în zi. Tot mai mult, rețeaua de socializare ia nu doar locul grupului de prieteni dar ne și fură orele prețioase de odihnă, de care organismul nostru are atâta nevoie. Rezultatele școlare scad. Performanțele de la locul de muncă sunt tot mai slabe. Relația cu soția, soțul, copiii, părinții, etc. este tot mai superficială. Atunci când cei dragi ridică semne de întrebare, de cele mai multe ori răspunsul este dat prin negare și ascundere în locul unei sincere mărturisiri care să le permită să-și ofere ajutorul.

Tot mai mulți dintre creștinii pe care îi cunosc fac pași mari în direcția dependenței de internet. Este o observație deloc pornită din dorința de a judeca, ci din realizarea dureroasă a unei stări de fapt ce ar trebui să ne dea tuturor de gândit. Facebook-ul (sau alte rețele similare) este spațiul în care aceștia râd, plâng, își trăiesc tot mai mult viața. Nu trece ziua, noaptea sau ora fără un status, un link, un like… Zeci, sute și mii de aplicații ori jocuri oferă diversitate și o mai mare distragere de la adevărata viață socială. Acolo ne certăm, acolo ne împăcăm, acolo ne mutăm mințile și viețile.

”Toate lucrurile îmi sunt îngăduite, dar nu toate sunt de folos; toate lucrurile îmi sunt îngăduite, dar nimic nu trebuie să pună stăpânire pe mine.” (1Corinteni 6:12)

Versetul din 1 Corinteni 6:12 este unul dintre principiile biblice (transmis în contextul curviei) ce poate și trebuie să fie asumat în orice situație de viață. Lanțurile robiei nu mai au ce căuta în viața celui eliberat, cel pentru care Cristos și-a dat viața!

Deși nu îmi prea plac cei ce oferă sfaturi, mai ales nesolicitate, trec peste pornirea de a-mi vedea de drum, îndemnându-vă să vă evaluați cât se poate de critit orele și timpul petrecut pe rețelele de socializare. Închideți, cât mai des, calculatoarele, pentru a ieși din casă, pentru a vizita prieteni, rude, vecini, pentru a ieși în natură și a vă duce pruncii în parc! Nu înlocuiți mersul la biserică, părtășia creștină, comunicarea față în față, timpul petrecut cu copiii, soția, etc, cu un obicei care vă poate distruge viața!

Dacă simți că ai nevoie de rugăciune și de ajutor în acest domeniu, lasă un mesasj sau trimite mail la Martzianu! Și dă un ”LIKE” distribuind mai departe…

Sursa: thefacebookaddiction.com