Foto: divahair.ro
Cineva punea o întrebare mai devreme:
”În Sfânta Evanghelie de la Sfântul Apostol și Evanghelist Matei capitolul 13 versetul 33 am găsit următoarele : „Împărăţia cerurilor se aseamănă cu un aluat, pe care l-a luat o femeie şi l-a pus în trei măsuri de făină de grîu, pînă s’a dospit toată plămădeala.” Cum explicați această asemănare pe care o face Mântuitorul Hristos?”
Răspunsul meu, în cele ce urmează:
Unii fac o mare confuzie aici, dând pildei o conotație negativă și spunând că ea se referă mai degrabă la păcat, deoarece sunt alte pasaje în Biblie care asociază aluatul cu natura omenească păcătoasă, cu ipocrizia, cu păcatul. Vezi, de exemplu, texte cum ar fi cele din Matei 16:6 ori 1 Corinteni 5:6-8.
Dacă ne uităm la contextul apropiat, pilda aluatului urmează unei alte pilde – cea a grăuntelui de muștar – care vorbește despre expansiunea Împărăției. Ea pornește din același punct dar duce explicația mai departe.
O traducere mai românească a termenului de ”aluat” din Matei 13:33 este ferment (vezi drojdia pe care o punem în aluat pentru ca acesta să crească). Termenul în greacă est zumē (ζύμη) și chiar aceasta înseamnă. Fermentul este un element care vine din exterior și este ”ascuns” în interiorul compoziției pentru ca aceasta să dospească, să crească. Făina nu poate face lucrul acesta de la sine, ci are nevoie de un ingredient separat care să acționeze din interior și să determine ca aluatul să crească, încetul cu încetul, pe măsură ce este impregnat de ferment.
Pilda aluatului ne oferă o perspectivă personală asupra Împărăției, ea aplicându-se mai degrabă individual și nu doar la o adunare. Atunci când un om aude cuvintele Împărăției și nu le înțelege, acestea pot fi ”răpite” de către cel rău, așa cum vedem într-o altă pildă (apropo de context) situată în același capitol 13 din Matei (vezi versetele 4 și 19). Prin faptul că el le primește în inima lui, ascunzându-le acolo (vezi pilda comorii ascunse în țarină, din versetul 44), el poate medita la ele, permițându-le să înceapă o lucrare lentă (dar sigură) de transformare a propriei ființei, într-un mod similar celui în care fermentul determină ”creșterea” aluatului pregătit pentru a face pâine.
Învățăturile lui Dumnezeu pot fi mereu păstrate în interiorul nostru, acționând de acolo. Deși, ca ființe umane limitate și robite de păcat, nu ne putem schimba singuri, avem la dispoziție o unealtă extraordinară – care ne va ajuta să creștem în statura noastră spirituală. Duhul Sfânt va folosi Cuvântul ”strâns în inimă” (Psalmii119:11) pentru o transformare treptată a ființei noastre, din interior spre exterior. Acest adevăr îți poate fi de mare folos atunci când te vei trezi dezamăgit de multele eșecuri și căderi. Acela este momentul în care, având o perspectivă corectă, să mergi mai departe, cu curaj și încredere, știind că ”Acela care a început în voi această bună lucrare, o va isprăvi pînă în ziua lui Isus Hristos.” (Filipeni 1:6)
la martzianu' 