”Lăsați țiganii să vină la Mine!”…


DSC03960

Ce tot avem, mă, cu țiganii? Sau cu rromii, cum sunt ei mai nou denumiți? De ce trebuie să ne blocăm în mentalitatea cu care ne-am născut, în care suntem  ”noi” și ”ei”, două entități de neamestecat – ca apa și uleiul? De ce să nu fim doar ”NOI”, parte a aceleiași umanități tot mai urâțite de păcat dar și tot mai expuse la alternativa mântuirii?

Nu-mi pot scoate din minte refrenul nedemn cu care am crescut cei mai mulți dintre noi, cei din generația cu cheia de gât. Îl auzeai în cele mai multe dintre casele de ”români”, pe la colțuri, prin parcuri, cel mai adesea între copii dornici de joacă și părinți iubitori și fermi doar câteodată:

Nu ai voie să te joci cu ei!”, ne ziceau părinții.

De ce?”, răspundeam noi, cei mici.

Nu ai voie”, răsuna începutul amenințărilor.

Da’de ce?”, mai încercam noi,  cu o notă mai aproape de supunere.

Sunt țigani!”, răsuna judecata crudă și care îți dădea fiori pe șira spinării.

Acceptam explicația ca pe un argument suprem. Nimic nou, nici pentru ”noi” și nici pentru ”ei”. Pentru că în anii începuturilor noastre am crescut cu teama de țigani, inoculată insistent de către cei mari. Ne-am cumințit mereu la amenințări de genul: Dacă nu ești cuminte, te dau la țigani sau ”Vino repede înapoi, că te fură țiganii!

Prima fată de care mi-a plăcut a fost țigancă. Puțini știu lucrul ăsta. Eram mic pe atunci, nu vedeam decât chipul și drăgălășenia, nu și formele cu vino-ncoa. Nu m-am putut apropia prea tare de ea, din aceleași motive deja explicate. A trebuit să spargem gașca de ”v-ați ascunselea”, să o restartăm pe criterii etnice și pentru prima dată în viață m-am simțit vinovat că nu iau atitudine.

Poate că ar fi timpul să îi lăsăm în pace, dacă nu suntem gata să le întindem o mână. Oamenii de bine știu că nu toți sunt așa cum i-am zugravit noi, părinții și bunicii noștri, în ani de distanță și discriminare. Și nu sunt mai răi genetic – determinați pentru asta – decât fiecare dintre noi. Nu doar țiganii fură! Nu doar ei mint. Nu sunt țigani toți violatorii de copii sau criminalii în serie. Și, ca un ultim argument, sunt atât de puțini țigani în Parlament!…

Vă rog să clarificăm un lucru. Eu nu folosesc termenul ”țigan” ca pe o jignire. Nu! În anii de lucru într-o comunitate aparținând acestei etnii, undeva pe lângă Oradea, oamenii mi-au spus franc:

Domnu’ Mike, noi nu suntem rromi! Noi suntem țigani… Și nu ne deranjează să ni se spună altfel. Ne deranjează însă când la școală copiii noștri nu pot folosi aceleași căni cu cei ai românilor, sau când ai noștri nu se pot juca cu ai lor”…

Azi am primit pe mail o invitație de a semna o ”Petiție contra denumirii de rom/roma/romanis și revenirea la cea de țigan”, semnată de un anume ”Prof. univ. dr. CORNEL IONESCU” și preluată dintr-un ”Articol publicat in Ziarul de Cluj de catre Ioan ABRUDAN (29 noiembrie 2007)”. Motivația, din păcate, nu mă încurajează să o semnez. Ea nu oferă un pas către reconciliere, integrare și (de ce nu?) reeducare, ci o altă metodă de delimitare între ”noi” – cei mulți și buni și ”ei” – cei puțini și răi, cu care nu pot fi de acord.

Domnul Isus a spuslăsați copilașii să vină la mine” atunci când ucenicii au stat între El și copii. La fel, El a petrecut timp cu ”țiganii” vremii, vameșii și păcătoșii, pe care i-a iubit la fel de mult, fiind gata să se identifice cu ei. Iar întrebat fiind care este cea mai mare poruncă, dragostea (pentru Dumnezeu și pentru aproape) a fost aceea care cuprindea Legea și proorocii. Barierele cad atunci când dragostea schimbă vieți.

Suntem o națiune creștină! Ar trebui nu doar să-i iubim de la distanță, ci să mergem să ne înconjurăm cu dragoste și răbdare țiganii, crezând că Hristos le va schimba viețile și oferindu-le un exemplu personal – primul pas către ”noi”.

Da, ei sunt cum sunt și noi știm cum sunt. Dar vă invit a vă șterge rânjetul ironic de pe bot (asta doar în situația în care unii au simțit tentația să îl afișeze). Cu ce suntem mai buni și cum am fi arătat astăzi dacă ne-am fi născut ”rromi” sau ”țigani”?  Mă refer, desigur, la acea parte distinctă care nu ne place, pentru că sunt mulți acei țigani care ne pot da lecții de civilizație și omenie. Doar că nu se văd și nu se scrie despre ei – subiectul nu vinde la fel!

Dacă ar fi întrebat cu privire la țigani, sunt sigur că Isus ne-ar răspunde așa:

”Lăsați țiganii să vină la Mine!…”

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: