Și Dumnezeu ne-a dat în dar lacrimile… Ce ne-am face fără ele?


woman with tear drop

Foto: wisegeek.com

Cineva, un necunoscut cu mintea legată de inimă și de cer, spunea  o vorbă care i-a supraviețuit numelui: Lacrimile sunt, de asemenea, rugăciuni. Ele călătoresc înspre Dumnezeu atunci când nu putem vorbi.”

Lumea în care trăim ne răpește, cu teatrul și cu viteza ei, una dintre cele mai mari binecuvântări pe care Dumnezeu ni le-a lăsat: aceea de a plânge. Dacă ai fost vreodată frânt la căpătâiul unuia drag care s-a stins, dacă te-ai simțit singur și părăsit de la cei în care ai avut cele mai mari așteptări, dacă ai avut zile în care ai simțit că viața devine prea grea și te apasă mai mult decât credeai că poți duce, ai auzit și tu eterna poezie a stânjenelii, izvorâtă din dorința de a nega durerea: Nu plânge… Fii tare! Tot ceea ce îți dorești în astfel de momente este să fii singur lângă un prieten care nu dă sfaturi, ci împlinește porunca ”plângeți cu cei ce plâng”. Cea mai bună cale de abordare a durerii nu este ocolul, ci trecerea directă prin ea. Iar lacrimile sunt unul dintre mijloacele care ne vor ajuta la aceasta!

”Nu se rezolvă probleme sufletești încurcate cu discuții”, spunea, în a ei ”Carte Pierdută”, Domnița Gherghinescu Vania – unul dintre scriitorii dragi adolescenței și tinereții Martzianului. Nimeni nu se poate explica și nimeni nu poate face pe altul să înțeleagă. O mare singurătate izvorăște din fiecare explicație”.

Tind să fiu de acord cu filosofia aceasta, cel puțin până la un punct și pentru o mare parte dintre situațiile vieții. Dumnezeu, în dragostea Lui mare, ne-a dat alți oameni pentru a a umple rezervorul interior și lacrimi ca o supapă pentru zilele când acesta devine prea plin și ne presează.

Plânsul ne face să ne simțim inconfortabil, fiind asociat adesea cu slăbiciunea ori cu pasul dinaintea prăbușirii. Puțini mai știu astăzi că el este medicamentul care ne poate ajuta să trecem prin durere, fără a încerca să o ocolim – demers inutil și imposibil.

Mănâncă, roagă-te, iubește și… plângi atunci când inima îți este plină la refuz de dă pe-afară. La capătul fiecărei lacrimi îndreptate către cer cu sinceritate este Dumnezeul care nu ți-a promis că te va feri de încercări ci că te va ajuta să treci prin ele, devenind mai răbdător, mai bun, mai puternic.

Tu numeri paşii vieţii mele de pribeag; pune-mi lacrimile în burduful Tău: nu sunt ele scrise în cartea Ta?”  (Psalmi 56:8)

Noapte bună… martzienii mei!

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: