Drive-by în traficul din București


PhotoGrid_1403571350663

Să nu mă întrebați de unde știu termenul din limba engleză. Pot să vă confirm că nu de la școală! Din fericire sunt rare situațiile în care să îl vedem pe viu pe străduțele colorate ale Capitalei noastre. Acțiunile mafiote de tip ”hit and run” încă nu își au un loc bine definit, deși sunt ilustrate din belșug în importul de deșeuri pseudo-democratice cu care ne-am pricopsit de 25 de ani încoace. Civilizații ne-au pus la dispoziție atât miere cât și otravă – după revoluția în care am instaurat, prin crimă, democrația – iar noi le-am acceptat tâmp și inconștient pe amândouă.

Nu am nici un dubiu că educația oferită de profesorii ”Stradă, Internet, Filme și Jocuri” vor face tot mai posibile astfel de scene, pe măsură ce o nouă generație ne ia locul. Ele vor deveni parte a banalului cotidian, cel puțin în anumite zone mai gri ale orașului, mai ales că cei care ar trebui să ofere ghidare, sprijin moral, material și spiritual ori modele… dorm pe bancheta din spate a țării!

Ieri, în timp ce (soț responsabil ce mă aflu)  îmi conduceam soția la muncă, am fost martor la teribila nelegiuire, prefațată. Venit pe neașteptate, de nici nu mi-am revenit, evenimentul m-a lăsat cu un gust amar, despre care nu puteam să nu scriu, măcar așa, oleacă.

Să vă spun cum a fost…

Atacatorul fioros a reușit să mă impresioneze încă de la prima privire. După ce șoferul (tată bun și responsabil, în aparență) mi-a tăiat fața pentru a câștiga un metru doi de asfalt, pasagerul din spate – mucea balamucea de 5 ani – a ieșit triumfător pe geamul mașinii, cu o evidentă poftă de anihilare și înarmat cu o armă specifică vârstei și luptelor de plajă, bine încărcată cu… apă! M-a privit în ochi, cu o sticlire nemiloasă de tip Rambo, îndreptându-și shotgun-ul către geamul deshis al Buburuzei cu care ne deplasam.

Norocul nostru a stat în prima reacție. Până să mă ascund în spatele sticlei anti-stropi, am strigat la plodul năuc, claxonând, speriat mai mult de perspectiva sinistră de a-l vedea dând cu mucii de asfalt decât de mica baie ce mi-o pregătea fără pic de scrupule.  Mă-sa, dintr-o nepăsare absolut idioată și pe care încă nu mi-o explic, nu a avut nici o reacție – deși se tolănea pe aceeași banchetă cu pruncul inconștient. Prin urmare am simțit că e de datoria noastră să luăm atitudine.

Tactica a avut efectul scontat, cel puțin preț de 2-3 secunde și din păcate doar în ceea ce ne privește. După ce i-am câștigat părintește respectul, arătându-i amenințător palma, micul terorist și-a comutat atenția către alți cetățeni, de data asta pietoni, căutând cu orice preț să lase în urmă un lung șir de victime. În tot acest răstimp, perspectiva masacrului feroce continua să îi lase rece pe transpirații din mașina înmatriculată în Bulgaria (ghici de ce?) și cu volan pe dreapta. Trei, Doamne, și toți trei… gânditori și prinși cu ale lor, adulții din mașină ignorau cu nesimțire atât obrăznicia cât și riscul la care se supunea nebătutul.

Se spune că un creștin se afla la un moment dat în trafic (asemenea mie), la volanul mașinii sale. Cu toții știm că acesta este unul dintre momentele alea periculoase, care ne ispitesc cel mai tare să lăsăm pocăința pentru câteva minute și să dăm drumul la cuvintele nedorite cu care blagoslovim doar în gând sau doar atunci când nu ne vede nimeni. Nu este cazul mereu, dar sper că voi sunteți mai maturi decât mine la faze ca aceasta. La un moment dat, mașina din spate începe să claxoneze susținut. Creștinul nostru se înfurie și îi aruncă niscai ”binecuvântări”, din alea strivite printre dinți despre care vă spuneam mai sus. După câteva momente de suspans, în care ăsta, deși mărise viteza, nu reușește să îl facă pe ”prostul” din spate să se oprească din claxonat, observă cum mașina urmăritoare țâșnește într-o depășire pentru ca, la următorul semafor, să intre înapoi pe bandă, aliniindu-se arogant în fața sa. Frățiorul furios iese val vârtej din mașină și începe să strige, cu pumnul ridicat către cer:

Fir-ai tu să fii…

La momentul acesta, bietul pocăit de duminică realizează disperat că persoana spre care se îndrepta înjurătura era nimeni altul decât veșnic zâmbitorul pastor de la biserica unde era membru. Ups! Din lipsă de inspirație și transpirat până la izmene, bietul de el o schimbă pe ”creștineză”, într-o încercare caraghioasă de a mai repara ce se mai poate:

…slăvit Doamne Isuse!

Nu știu cât de adevărată e faza, deși a apărut la un moment dat printre memoriile tragicomice culese de prin biserici. Știu doar că la fel de tentat am fost și eu să îi strig vreo două lui nea ăla de la volan și la ”(biiip sau puncte puncte)” de nevastă-sa, atât de nepăsători cu pruncul obraznic și imprudent. Înțelegeți voi, nu mai insist.

M-am calmat atunci când m-a urecheat nevasta, ca mai mereu pocăită și împăciuitoare:

Ia uite, mă, ce scrie pe mașina lor!

Așa că m-am chiombit să văd minunea de abțipild, reamintindu-mi cu această ocazie că simplul mers la biserică nu este suficient ca să te facă nici pocăit și nici înțelept: ”Jesus is our Savior”.

”Care va să zică ne-am găsit”, mă gândii. ”Și nici nu ne-am căutat…”

Oricum, una peste alta, ne-am ținut după ei din Rahova și până la Unirii. În tot acest răstimp, progenitura fioroasă a tot vânat filisteni, lăsând în urmă priviri nedumerite și oameni tot mai furioși. La un moment dat nu am mai rezistat nesimțirii și am claxonat îndelung, doar-doar adormiții de părinți s-or sesiza. Pentru că nu au făcut-o, am prins ocazia la semafor și, coborând geamul, i-am strigat ”mucei” din toți bojocii:

”De ce stropești măi oamenii? Nu ți-e rușine?”

Ăsta se uită la mine de parcă eu vedeam Rambo și el juca în Titanic și îmi răspunde angelic: Eu? Nu stropesc…, după care țintește un alt bătrân și dă primul ”head-shot” din carieră!

Într-un final atacul s-a încheiat subit, părinții realizând ce se întâmplă și trăgându-și eroul înapoi pe bancheta. Din când în când ne-au mai aruncat câte o privire rușinată, la care nu am catadicsit să răspundem.

Halal!

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: