foto: cloudfront.net
Dragilor,
Nu sunt membru al Noii Republici. Dar v-am votat! Am crezut în voi. Și pentru acest motiv nici nu mi-e rușine să vorbesc. Nu fac parte din nici o tabără. Dar v-am văzut și pe unii și pe alții (atât cât se poate vedea din afară) gafând și încăpățânându-vă crunt. Și m-am săturat să tac!
Nu este rolul meu și nici nu prea ajută în situația actuală să înțeleg care dintre voi are mai multă dreptate, mai ales că aceasta se împarte. Mi-aș fi dorit să văd că sunteți suficient de maturi încât să puneți capăt diferendelor, acceptându-vă nepătimaș și smerit propriile greșeli, iertându-le pe ale celorlalți și fiind gata să învățați din ele. Sunteți într-un moment sensibil, în care tot ce ați clădit tinde să se ducă de râpă și nu pe mâna celor din afară și nici din cauza lor!
În speranța că nu voi supăra pe nimeni, vă întreb, naiv dar bine intenționat: cu toate luptele astea dintre voi, mai puteți fi oare cei ce promit să pună umărul la reformarea clasei politice? Aveți idee cum se conduce o țară, dacă nu puteți urni un partid?
Ce va mai conta cine câștigă într-un final, dacă rezultatul, premiul obținut cu atâta înverșunare, va fi o ruină? Dacă rupi o bancnotă în două, jumătatea cu care pleci își pierde definitiv valoarea. Când eram mici ne băteam (eu și sor’mea) pe anumite lucruri – jucăriile alea mai cu vino-încoa. Uneori trăgeam așa de tare de ele că la sfârșit nu ne mai erau de nici un folos. Câștigătorul era fericit pentru câteva momente, dar a doua zi ambii ne trezeam în echipa perdantă, având cu o jucărie mai puțin…
Cam așa se va întâmpla și cu NR dacă nu spuneți STOP și dacă nu renunțați la orgoliile personale. Trebuie să aveți un scop mult mai înalt decât simpla poziție în partid și o finalitate mult mai valoroasă decât impunerea unui punct de vedere. Probabil că sunt naiv și „virgin în politică” dar am sperat că voi înșivă nu sunteți altfel decât puri și virtuoși în demersul acesta nobil la origine.
V-aș mai vota de o mie de ori dacă aș vedea că sunteți gata să redescoperiți faptul că termenul ”compromis” nu are doar o semantică negativă! În lumea luptelor de orice fel, înțelepciunea poate fi mai de preț decât forța. Și cel mai puternic este cel care conduce prin tăria exemplului, care poate însemna și că uneori lasă de la el. Orice construcție bună necesită timp, dar unii dintre voi păreți total inconștienți de aceasta. Pe de altă parte, ceilalți sunt prea puțin dornici de a-și asuma greșelile și de a lucra în echipă cu cei care critică, indiferent de cât de mult ar durea.
V-am spus că poate o să vă supărați… Mi-o asum și nu mă afectează prea tare, deși nici prea bine nu îmi pică. Sper să vă treacă pentru că așa se vede din afară și nu critic de dragul criticii. Trag doar un semnal de alarmă care să vă conștientizeze că lumea se cară, scârbită de acest show! Informația asta se poate dovedi valoroasă, mai ales dacă îmi semănați atât în sinceritate cât și în emoție ori în tendința de a demonstra subiectivitate atunci când pun suflet în ceva.
De ce mă bag? Pentru că m-ați făcut să cred, fie și pentru o secundă, că se poate și altfel; pentru că ați început bine și ar fi păcat să sfârșiți prost ori să vă metamorfozați într-un monstru, după modele oferite de alții în trecut.
Unde speră domniile voastre să ajungă cu lupta asta surdă și (aparent) neprincipială? Și până când vă veți irosi talentul și energia pe o încleștare din care singurul pierzător este cel care o acceptă orbește? Cum credeți că vă percep cei din afară în astfel de momente? Cum le veți recâștiga încrederea? Și cum veți reuși a vă înțelege atunci când (sau dacă) numărul de membri va fi de 100 de ori mai mare, având în vedere că, o mână de oameni (comparativ cu ”ăia” pe care îi tot criticați), vă sfâșiați unul pe celălalt?
În Biblie, atunci când Lot și Avram nu s-au mai înțeles, au decis că este mai bine să se despartă. Omul lui Dumnezeu a lăsat de la el și, într-un final, a fost cel câștigat. Contează nu doar SĂ lupți, ci și CUM lupți dar, mai ales, CU CINE o faci. Probabil că, dacă nu veți ajunge la nici un rezultat, va trebui să puneți capăt într-un fel sau altul acestui buboi cu potențial de metastază. Altfel vă veți compromite definitiv imaginea, fiind asimilați cu cloaca politică a ăstora de care ni s-a făcut tuturor lehamite și silă.
Mă întreb dacă a mai rămas cineva fără ”tabără” și parti-pris-uri în acest moment, în echipa voastră. Căutați omul împăciuitor, nepătimaș, capabil să fie obiectiv. Acela ar putea arbitra un nou început, la masa tratativelor. Dacă este ”Noua” Republică… probabil că ar trebui să mai lăsați în urmă metehnele vechi și exemplele babacilor! Nu plecați de la congresul dumneavoastră până nu vă veți putea privi în ochi și să vă strângeți mâna cu prietenie și încredere reciprocă!
Vă rog să nu căutați mesaje subliminale în scrisoarea mea. Ea este expresia directă a gândurilor pe care le am în acest moment în ceea ce vă privește. Este glasul alegătorului care, fie și pentru o ștampilă, a crezut că se poate!
Închei…
Mai e cineva aici? Dacă da, sper că nu doar unul, pentru că acela va trebui să stingă lumina…
Fără ceilalți nu sunteți puternici și nici nu puteți ajunge prea departe. Aveți nevoie de fiecare, chiar și de ăla de care vă place cel mai puțin.
Mai e cineva aici?
la martzianu' 
Să mă ierte Dumnezeu, dar îmi este peste putinţă să accept ce propune martzianul (pe care, btw, eu l-am descoperit prima că este simpatizant Noua Republică şi i-am propus prietenia).
Nu neg că nu ar fi posibilă reconcilierea, dar… nu mă văd făcând parte dintr-o asemenea reconciliere şi am revelaţia acum că este foarte posibil să îmi fi pierdut degeaba 11 ani în politică, pentru că nu am stomac de politician.
Uite, numai când mă gândesc acum la ipoteza unei reconcilieri cu grupul care m-a bălăcărit în fel şi chip, care mi s-a adresat cu ură venală şi lipsă de condescendenţă, la ipoteza unor acţiuni comune, şedinţe comune, să ne privim în continuare în ochi, să punem umărul împreună la organizat congrese etc. etc., mi se întoarce efectiv stomacul pe dos.
Dacă voi auzi mai multe voci avizate care să propună reconcilierea, atunci e clar, problema este la mine.
Comentariul dumneavoastra ilustreaza perfect ceea ce spuneam mai sus. Din pacate…
Nu pretind ca am cea mai buna solutie, cu atat mai mult cu cat nu am oferit doar una – direct sau indirect. Dar, daca vedeti o alta rezolvare, va ascult: care ar fi alternativa?
Domnule Martzian, în acţiunile noastre de stradă (ale Noii Republici), au existat nenumăraţi cetăţeni care ne-au respins închizând ochii şi băgându-şi degetele în urechi. „Nu vreau să ştiu ce politică faceţi şi cine sunteţi. TOŢI SUNTEŢI LA FEL.”
Dacă le spuneam că Noua Republică înseamnă tineri care nu au mai făcut niciodată politic, întreprinzători oneşti, ni se răspundea ori că „de îndată ce veţi ajunge sus, vă veţi transforma în nişte nemernici precum sunt ceilalţi” ori că „dacă sunteţi curaţi, nu veţi avea nicio şansă să penetraţi clasa asta politică infectă şi să o înlocuiţi”.
Dacă acel electorat cu care ne-am întâlnit noi pe stradă vede, aude sau citeşte în ziare că în Partidul Noua Republică (acel partid care se bătea cu cărămida în piept că el este ALTFEL) nişte lideri i-au făcut pe preşedintele partidului Mihail Neamţu „borfaş” şi i-au contraopus un manifest cu nenumărate „capete de acuzare”, prin care îi propunereau să demisioneze, au boicotat congresul partidului, iar în urma congresului, Mihail Neamţu, reconfirmat preşedinte, se reconciliază cu grupul protestatar, ce ziceţi: care va fi impresia acelui electorat despre Partidul Noua Republică?
Nu ştiu. Eu rămân mută în faţa opiniilor politice ale unor români pe care, după datele educaţiei primite, s-ar presupune că sunt posesorii unor logici infinit superioare celorlalţi care nu au avut acces la instruire.
În concluzie, domnule Martzian, alternativa mea este ca Partidul Noua Republică să nu accepte, niciodată şi cu niciun preţ, să facă compromisuri care să o compromită.
Doamna Mihaela,
Eu sunt unul dintre cei 15.000 la care va referiti, unul din ”acel electorat”. Nu stiu de ceilalti, dar pot sa va spun ca nu vorbiti in numele Martzianului atunci cand spuneti ca ar fi dezamagit de faptul ca un lider stie sa gestioneze criticile, chiar si exprimate intr-un mod nepotrivit si, mai ales, ca stie sa ierte, ca are maturitatea de a trece peste obraznicii intelegandu-si nu doar rolul de sef ci si pe cel de mentor.
Sper din toata inima ca dumneavoastra nu ati vorbit in numele lui Mihail Neamtu atunci cand ati spus acest lucru.
Apropo, intreb inca o data, cum veti conduce o tara daca nu puteti conduce un partid? Iar daca, printr-o circumstanta fericita, domnul Neamtu ar ajunge sa fie Presedintele nu doar al unui partid mic, ci al tarii, ii va elimina pe cei care il contesta si il injura, sau va continua sa le fie si lor Presedinte? Nu ati invatat ca ciocnind doua pietre tari aprindeti focul?
Dumnezeu sa ne ajute pe toti si sa ne dea minte… eu unul am nevoie, mai ales in a discerne prin astfel de hatisuri.
O seara frumoasa si liniste in suflet si in NR!
Erată: „care să îl compromită”.
Domnule Martzian, eu tot ceea ce am comentat am comentat în numele meu propriu şi în al nimănui alcuiva.
Am un cap pe umeri şi, dacă am câştigat ceva de pe urma genocidului din 1989, am câştigat dreptul la opinie.
Aşa fiind, ca membră a Partidului Noua Republică, sunt absolut oripilată de faptul că dv. îi trimiteţi o scrisoare deschisă preşedintele partidului meu, în care pledaţi pentru reconcilierea cu acei lideri ai partidului care au întocmit un manifest de demitere a sa, manifest pe care l-au făcut public pe site-ul partidului şi pe care l-au trimis spre publicare la trei agenţii serioase mass-media înainte de a-l supune dezbaterii în forurile interne ale partidului, încălcând flagrant statutul partidului, care interzice categoric această abatere, prevăzând sancţiuni severe pentru ea.
Presupunând că preşedintele Partidului Noua Republică ar consimţi la a trece cu vederea grava abatere statutară la care s-au dedat contestatarii săi şi s-ar reconcilia cu aceştia, eu personal voi părăsi din secunda următoare partidului.
Voi lăsa acest partid în care anarhia deţine supremaţia.
Nu vă mai obosiţi să îmi răspundeţi, căci nu vă voi mai citi.
M-aţi lămurit deja.
Stimată doamnă,
O să vă rog să recitiți ceea ce am scris. Este limpede că nu ați făcut-o pe îndelete, având în vedere că ați înțeles doar ce ați vrut. În primul rând aș vrea să vă semnalez faptul că eu nu i-am trimis o scrisoare deschisă (doar) președintelui partidului dumneavoastră. Scrisoarea, după cum veți vedea încă din titlu, li se adresează tuturor membrilor.
Mi-ar plăcea să vă înțeleg supărarea. Dar nu pot, având în vedere că nu ați adus nimic nou în afara scuzelor inițiale de ”nu pot că ne-au jignit”. Și mi-ar plăcea să știu cu ce nu sunteți de acord din ceea ce spun, apropo de maturitate și înțelepciune la nivel de leadership.
”Domnule Martzian, eu tot ceea ce am comentat am comentat în numele meu propriu şi în al nimănui altcuiva.” – Prin urmare, odată exprimat punctul de vedere, nu își mai aveau rostul comentariile ulterioare, care, după cum spuneam, nu au adus nimic nou. V-am înțeles și vă respect punctul de vedere, dar asta nu înseamnă că el descrie maturitatea politică pe care unii dintre votanții NR o așteptau de la militanții ei activi.
”Am un cap pe umeri şi, dacă am câștigat ceva de pe urma genocidului din 1989, am câștigat dreptul la opinie.” – Este valabil și pentru Martzian, pe care vă supărați ca văcarul pe sat.
”Aşa fiind, ca membră a Partidului Noua Republică, sunt absolut oripilată de faptul că dv. îi trimiteţi o scrisoare deschisă preşedintele partidului meu, în care pledaţi pentru reconcilierea cu acei lideri ai partidului care au întocmit un manifest de demitere a sa, manifest pe care l-au făcut public pe site-ul partidului şi pe care l-au trimis spre publicare la trei agenții serioase mass-media înainte de a-l supune dezbaterii în forurile interne ale partidului, încălcând flagrant statutul partidului, care interzice categoric această abatere, prevăzând sancțiuni severe pentru ea.” – Reacția dumneavoastră este disproporționată. Eu v-am explicat pe ce considerente consider că pacea îmi pare a fi cea mai corectă, profitabilă ori democratică soluție. Dacă tot sunteți oripilată, spuneți-mi și unde greșesc. Dupa o anumită vârstă (fizică, emoțională) ar trebui să ne gestionăm altfel emoțiile.
”Presupunând că preşedintele Partidului Noua Republică ar consimţi la a trece cu vederea grava abatere statutară la care s-au dedat contestatarii săi şi s-ar reconcilia cu aceştia, eu personal voi părăsi din secunda următoare partidului.” – Probabil că ați uitat, dar eu nu sunt la curent cu Statutul dvs. Unde este abaterea gravă în ceea ce au făcut membrii la care faceți referire? Referitor la a doua parte a comentariului… asta ar fi o decizie personală a dvs., regretabilă, având în vedere faptul că am impresia că sunteți o persoană valoroasă pentru echipa NR. Dar un astfel de șantaj (dacă nu faci așa eu plec) nu ar arăta cu nimic un mai mare respect față de liderul dvs. Până la urmă nu este normal ca toți să aveți mereu aceeași opinie. Ca psiholog vă pot confirma faptul că echipa în care conflictul dispare este menită desființării. Problema nu este la conflict ci la modul în care acesta este gestionat.
”Voi lăsa acest partid în care anarhia deţine supremaţia.” – Este clar că avem păreri diametral opuse legat de conducere. Din punctul meu de vedere, liderul care își câștigă prin exemplul personal, prin maturitate și prin principii dreptul de a conduce nu este nici slab și nici părtaș la anarhie. Zilele liderului suprem și ale partidului om au trecut de multișor. Este regretabil faptul că partidul care a promis o nouă modalitate de a face politică încă mai păstrează astfel de atitudini.
”Nu vă mai obosiţi să îmi răspundeţi, căci nu vă voi mai citi.” – Este alegerea dumneavoastră. O atitudine păguboasă, dar care explică ceea ce se întâmplă în sânul NR. Dacă astfel au fost tratați și cei care nu au fost de acord cu dvs (majoritarii) nu mă mir că au înjurat. Eu însumi mă simt ispitit să o fac dar mi-am educat latura asta și am ales un alt mod de comunicare atunci când am ales să fiu creștin practicant.
”M-aţi lămurit deja.” – Îmi pare rău că nu pot spune același lucru, deși, dintre noi doi, eu am fost cel ce avea nevoie mai mare de lămurire. Deși sunt tentat să demonstrez aceeași lehamite, nu o voi face. Nu îmi voi permite luxul acesta. Normal, până la momentul în care bănuiala devine evidență clară.
Vă asigur că motivația care m-a determinat să votez NR nu s-a schimbat, deși sunt debusolat de ceea ce descopăr.
Numai bine vă doresc!
Domnule Marţian,
Eu nu vă citesc cu atenţie pe dv. sau dv. nu mă cititţi cu atenţie?
Cum puteţi să întrebaţi cu seninătate „unde este abaterea gravă în ceea ce au făcut membrii la care faceți referire?”, după ce v-am explicat că protejaţii dv. au încălcat flagrant statutul prin facerea publică a manifestului pentru demiterea preşedintelui Mihail Neamţu, ÎNAINTE CA ACEST MANIFEST SĂ FIE SUPUS DEZBATERII ÎN FORURILE INTERNE ALE PARTIDULUI ?
Vă supun atenţiei datele privind activitatea civică şi politică din CV-ul meu.
„ACTIVITATE CIVICĂ ŞI POLITICĂ (de dreapta, creştin-democrată, conservatorism)
4.12.2013 – prezent, membru Comisia de Integritate şi Arbitraj Judeţeană, Filiala Partidul Noua Republică Bucureşti
27.03 – 4.12.2013, membru Comitetul Executiv Judeţean, Filiala Partidul Noua Republică Bucureşti
2011 – 27.03.2013, membru Preşedinţie, Filiala Partidul Noua Republică Bucureşti
2010 – 2011; am demisionat din toate funcţiile deţinute în PNŢCD, ca urmare a acordului semnat de PNŢCD cu PSD şi PNL la Timişoara la 1 decembrie 2009 pentru susţinerea lui Mircea Geoană la Preşedinţie
26 septembrie 2009 – 2010, Secretar General Adjunct PNŢCD; Secretar Executiv Bucureşti-Ilfov
21 martie 2009 – 2010, Secretar PNŢCD Sectorul 2
2007 – 2009, membru Comisia de cenzori PNŢCD Sectorul 2
2005 – 2006, membru Comitetul de conducere PNŢCD Sectorul 4
2004 – 2005, Secretar-trezorier Uniunea pentru Reconstrucţia României URR Sectorul 4
2002 – prezent, membru Clubul Civic
1993 – 2004, membru supleant Alianţa Civică – Filiala Bucureşti – Sectorul 6
Nu am fost membru P.C.R.”
Dv. credeţi că, după 22 de ani de activitate civică şi politică, eu îmi pot permite să judec emoţional situaţiile de acest gen ivite într-un partid?
În data de 1 decembrie 2009, atunci când preşedintele meu de atunci, Radu Sârbu, a făcut actul incalificabil pentru mine de a semna cu PSD şi PNL acordul pentru susţinerea lui Mircea Geoană la prezidenţiale şi de a-i cerşi PSD-ului „reconcilierea naţională” (o uriaşă ruşine pentru PNŢCD), eu eram Secretar General Adjunct PNŢCD.
Credeţi cumva că m-am pus repede să fac un manifest pentru demiterea preşedintelui Radu Sârbu, pe care să îl postez pe site-ul partidului şi pe care să îl trimit la trei agenţii mass-media de renume?
Nu, domnule Martzian.
Am respectat Statutul PNŢCD, care, LA FEL CA ORICARE ALT STATUL AL ORICĂRUI PARTID din lumea democratică, prevedea ca act de mare indisciplină facerea publică a controverselor existente în partid, înainte de a le supune dezbaterii forurilor interne din partid.
Atunci când am văzut că nu am niciun succes în forurile interne ale partidului, am demisionat din toate funcţiile deţinute în PNŢCD şi am ieşit şi din partid.
Nici măcar după ieşirea mea din PNŢCD, domnule Martzian, nu mi-am permis să ies public cu acuze nefondate, jigniri grobiene şi invective suburbane la adresa preşedintelui meu de atunci.
Reiau rugămintea mea: nu îmi mai răspundeţi, pentru că nu vă voi mai citi!
Politica este altă mâncare de peşte decât psihologia şi ar fi foarte bine dacă nu le-aţi amesteca.
Stimată doamnă,
Vă mărturisesc faptul că agresivitatea dumneavoastră și modul aproape obraznic (prin insinuări și presupuneri dublate de un aer superior si arogant) cu care mă abordați m-au tentat să intru în defensivă și să îmi pierd din obiectivitate. Dacă am picat în păcatul ăsta, fie fie câtuși de puțin, îmi cer iertare.
Dar vă atenționez încă o dată, de data asta cu toată fermitatea, că asocierea mea uneia sau alteia dintre taberele dumneavoastră interne, în condițiile în care din capul locului mi-am declarat poziția, este împotriva logicii și a bunului simț. Probabil că ați uitat că, deși nemembru în NR, am luat atitudine față de cei care au sărit la gâtul domnului Neamțu. Tot eu am semnalat, în luările mele de poziție pe fb, că nu este normal și principial ca rufele partidului să se spele în public. Așa m-ați cunoscut, imparțial, și nu m-am schimbat între timp. Adversarii dvs nu sunt ”protejații mei” iar faptul că insistați pe direcția asta după ce v-am mai spus că nu vine de la ei către voi este o dovadă a lipsei de principialitate care nu vă face cinste. Și ei și voi mă acuzați într-un mod obsesiv și tâmpit de același lucru .
Ceea ce am crezut este că, măcar pentru ce ați promis în campanie, ne datorați explicații față de circul de prost gust și de proasta gestionare a proiectului politic NR. Și unii și ceilalți! A mă trata ca pe un animal politic cu ștate vechi, folosind aceleași metode infecte ale politicii balcanice (acuzații nefondate, sugestii, etc) mă indignează și nu cred că vă permiteți luxul asta cu fiecare dintre cei pe care încercați a-i convinge de adevăr – în cazul în care el este de partea dumneavoastră. Faptul că nu m-ați convins prin pumnul pe care încercați să mi-l puneți în gură ar trebui să vă ridice semne mari de întrebare. La fel faptul că, la o reacție externă sinceră și nepărtinitoare, dumneavoastră alegeți atitudinea păguboasă de a intra în defensivă, într-un mod pasiv-agresiv neprincipial. Nu sunt singurul susținător NR care este nedumerit, în caz că vă întrebați…
Am citit (e drept, pe fugă, pentru că nu toți ne permitem luxul de a discuta ori de a face politică non stop) Statutul NR. La ce articol se găsește ”încălcarea flagrantă” a acestuia, la care faceți referire? Ceea ce am observat, pe lângă acest aspect, este că oamenii (contestatarii dumneavoastră) fac referire la abuzuri și la fraudă, care, dacă se confirmă, sună a situație excepțională. Poate că se înșeală, dar dacă pe mine mă tratați așa și m-ați indignat, nu îmi pot închipui că ei au avut parte de ao altă abordare. Judecăm în spiritul și nu doar în litera legii, corect?
Mi-ați supus atenției CV-ul dumneavoastră și mi-am adus aminte că v-ați recomandat pe stradă ca fiind printre cei ”tineri care nu au făcut niciodată politică”. Tare, chiar foarte tare! Dincolo de faptul că apreciez răbdarea cu care v-ați tot implicat în proiecte sortite eșecului, am înțeles de unde aroganța asta de om politic feroce și cu ștate vechi, față de bietul biban, Martzianul care habar nu are cum ar trebui să se poarte încleștările pe scena politică, unde mai întâi trebuie sucombați partenerii și abia apoi adversarii. Probabil că ar trebui să îmi cunosc locul și să mă înclin în fața omului politic ce ați fost.
Aveți 22 de ani de politică. Îmi pare rău să vă spun, dar se văd! Și lucrul acesta nu este un compliment. Poate că ar fi timpul să și practicați, nu doar să trâmbițați, modul principial și diferit de implicare pe scena politică.
Imi spuneți: ”Dv. credeţi că, după 22 de ani de activitate civică şi politică, eu îmi pot permite să judec emoţional situaţiile de acest gen ivite într-un partid?” – Da. Doar că nu cred, ci observ din exterior, cât se poate de nepătimaș.
”Politica este altă mâncare de peşte decât psihologia şi ar fi foarte bine dacă nu le-aţi amesteca.” – Nu este o lovitură sub centură, ci doar afirmația habarnistă a celui care nu știe ce înseamnă nici una nici cealaltă. Cu un psiholog bun în echipa dumneavoastră ați fi gestionat altfel comunicarea internă și conflictul – nu ați mai fi fost în situația asta de toată jena.
Deși nu am făcut politică, în anii în care dumneavoastră v-ați construit un CV eu am coborât prin canale, salvând vieți. Sau am fost în fruntea unei echipe care a făcut lucrul acesta, cu bani puțini, adesea puși din propriile buzunare. Principiile după care funcționează și se conduce o echipă sunt, în mare, aceleași, și nu au legătură cu zonele gri, de cloacă, ale politicii.
„Reiau rugămintea mea: nu îmi mai răspundeţi, pentru că nu vă voi mai citi!” – Vă reamintesc faptul că nu vă ține nimeni cu forța pe acest blog. La fel că nu îmi puteți dicta ce să spun și cum să gândesc. Nu vă permit decât să-mi fiți un partener de discuție civilizat și care face apel la argumente. Dacă vreți oameni cu cap, va trebui să le respectați principiile, inteligența și drepturile. Nu veți ajunge departe strigând despre ce fac alții dar procedând la fel. Dar, pentru că tot faceți caz de acest lucru (apropo de ”nu îmi mai răspundeți”), aș putea să ajut eu să vă țineți de cuvânt, cel puțin aici, unde nu aveți nici un statut cu care să îmi dați în cap pentru bun simț și opinii personale și nici nu mă puteți trata ca pe postacii de partid.
Ce e Noua Republica? Suna aproape… legionar. 🙂
Vezi link-ul din text. Este un partid care a inceput bine si ar putea sfarsi prost. Un proiect in care au crezut multi tineri capabili si dornici sa faca o schimbare.
tineri? si baba cu care te certi cine e?
Bobby, doamna (si nu baba) este unul dintre membrii NR care, evident, a pus mult suflet si ia totul mai personal decat trebuie. Desi nu sunt de acord cu dumneaei, imi place sa cred ca are intentii bune si ca nu ne certam, chiar daca uneori tonul trebuie inasprit, de dragul adevarului si a evitarii derapajelor.
Eu ma rog ca Dumnezeu sa le dea, si unora si altora, mintea romanului… cea de pe urma! Inainte ca tarziu sa devina PREA tarziu.
O zi frumoasa in continuare!