De ce fac oamenii ceea ce fac și cum ne putem schimba comportamentul?


pulling hair

foto: covunicareers.wordpress.com

Ne întrebăm adesea de ce oamenii se comportă într-un mod sau în altul. În situații similare, persoane cu un background ori cu un nivel de educație asemănător (re)acționează diferit. Unii pun totul pe seama diferențelor de personalitate. Deși există un sâmbure de adevăr în această prezumție (trăsăturile înnăscute ale personalității umane având o contribuție semnificativă asupra modului în care ne raportăm la situațiile din viața noastră) este important să înțelegem faptul că nu se poate pune semnul egal între comportament și temperament sau personalitate.

Temperamentul reprezintă acea dimensiune dinamico-energetică a personalității care ne influențează conduita, fără a fi în totalitate responsabil de ea. Însușirile temperamentale, care ne diferențiază de ceilalți și care exprimă tendința de a reacționa într-un anume fel, au ca bază primordială componenta ereditară. Pe de altă parte există și o latură (hai să îi spunem) formată, dobândită, a personalității noastre (caracterul) care determină modul în care ne comportăm în exterior, de pe poziția unei structuri socio-morale definitorii. Din interior, acesta pune în echilibru ceea ce suntem (felul în care ne vedem pe noi înșine) cu ceea ce societatea așteaptă de la noi, conform modului în care suntem percepuți de către cei din jurul nostru și cu normele existente.

Ajută să ne cunoaștem trăsăturile temperamentale. Ele vin cu puncte tari și cu puncte slabe ce ne pot influența decisiv. Odată conștientizate, omul înțelept va face pași concreți înspre a-și maximiza punctele forte și a minimiza influența celorlalte.

Și totuși, ce are la bază acțiunea și cum se formează comportamentul nostru?  Sau, mai concret, de ce fac oamenii ceea ce fac? Care sunt acele elemente comune care ne definesc pe toți atunci când vine vorba de dezvoltarea unui anumit tipar comportamental, care ajunge să ne reprezinte în relația cu semenii noștri? Pentru că, ne place sau nu, cei mai mulți dintre cei din jur, vor spune: ”Ionică este un hoț” mai degrabă decât ”Ionică fură din când în când din motivele cutare sau cutare.”

Unul dintre modelele cele mai răspândite pentru explicarea comportamentului este cel al Iceberg-ului, care oferă o înțelegere destul de clară a ceea ce determină ceea ce fac oamenii. Știm cu toții că doar 10% din suprafața unui iceberg se situează la suprafață, fiind vizibilă. Puțini știu că restul de 90%, deși se situează sub nivelul apei oceanului, influențează ceea ce se întâmplă la vârf, ”comportamentul” acestei formațiuni.

modelul iceberg

Ceea ce oamenii văd la noi sunt cuvintele, acțiunile, comportamentul nostru, ignorând cauzele ce le-au determinat, acesta fiind și motivul etichetării. Vestea bună este că ne putem schimba comportamentul, astfel încât acesta să poată deveni dezirabil și să reprezinte un model pentru cei din jur, începând cu cei în viața cărora avem influența cea mai mare.

Dar haideți să aruncăm o privire sub apă! Echipați-vă corespunzător, pentru că, așa cum se întâmple de obicei, s-ar putea să nu vă placă ce veți găsi acolo.

Forța motrice, cea care generează în mod direct comportamentul nostru, stratul situat imediat sub apă după ce ne scufundăm, este reprezentat de atitudini. Acestea sunt alegeri conștiente și nu merg neapărat mână în mână cu ceea ce simțim – apropo de tendințele comportamentale ce pot fi confruntate și supuse. Poate că nu ”simt” să mă duc într-o zi la facultate, dar o fac deoarece am înțeles importanța prezenței la cursuri (pentru demersul educațional ori pentru viitorul meu)  și am făcut o alegere conștientă care să vină în sprijinul dedicării mele zilnice.

Dar ce stă la baza atitudinilor noastre, ce le determină și ce le motivează? Dacă mergem mai în adânc vom descoperi că iceberg-ul nostru comportamental mai are o latură ce atârnă greu în echilibrul situației. În cazul nostru, motivația pentru efortul conștient de a merge la facultate va fi dată de valori (aș putea avea o contribuție astăzi la ceea e se întâmplă la grupă ori doresc să fiu un exemplu ca și creștin) și de nevoi (trebuie să mă pregătesc pentru examenul de licență, de care depinde viitoarea mea carieră și modul în care mă voi întreține din vara asta).

De ce facem ceea ce facem? Răspunsul este ușor de găsit dacă interpretăm corect modelul de mai sus. Îl vom afla în primul rând dând un răspuns la întrebarea: ”care sunt nevoile pe care le am și valorile după care mă ghidez”? Dacă ne vom referi la viața creștină, perspectiva este una schimbată, o paradigmă diferită de cea a lumii în care trăim. Atunci când valorile mele sunt insuflate de Sfânta Scriptură, iar pe lista prioritară de nevoi își face loc și aceea de a hrăni latura spirituală, atitudinile noastre vor fi diferite. Ele se vor transcrie într-un efort conștient și responsabil de a face zilnic adaptările necesare pentru a împlini nevoile, respectând totodată valorile. Ceea ce văd oamenii la exterior va fi rezultatul unui astfel de demers personal, intim, al unei vieți frumoase trăite ”în ascuns”.

Ralph Waldo Emerson obișnuia să spună: Strămoșul oricărei acțiuni este un gând. Să luăm un exemplu de aplicație. Cu toții știm cum este să îți fie foame. Acesta nu este un lucru greșit ci o nevoie legitimă, naturală, care ne ajută să supraviețuim! Greșit ar fi însă să a ne împlini această nevoie printr-o acțiune ilicită – în acest caz prin furt. Comportamentul nostru nu este dictat direct de nevoie ci de atitudine, care, în lipsa unor valori corecte care să ne ofere principii ce ne vor călăuzi (și care să echilibreze tendința naturală, diferențiindu-ne astfel de lumea animală), izvorăsc dintr-un gând ce se rezumă la împlinirea, cu orice preț și în orice condiții, a nevoii. Singurul mijloc ce reglează acțiunea noastră în acest caz este dorința de a nu fi prins.

Cum pot să îmi schimb comportamentul? Atunci când am ales, conștient și responsabil, să mă împac cu Dumnezeu, am aderat la valorile și principiile Sale, pe care le pot cunoaște și asuma doar printr-o viață continuă de citire a Scripturii și de rugăciune. Atitudinea corectă este decizia de a asculta, plătind prețul cerut de noile valori. Pentru unele vicii sau obiceiuri va fi mai greu să ne schimbăm imediat. Dar, odată conștientizate, vom face pașii necesari pentru eliminarea lor. Dumnezeu ne-a promis ajutorul Său și ne-a pus într-o comunitate de oameni numită Biserică, în care se vor găsi și creștini maturi care să ne întindă o mână de ajutor mai ales dacă (conform nevoilor pe care le avem și noilor valori pe care ni le-am asumat) vom alege să fim sinceri și autentici.

Măcar că trăim în firea pământească, totuşi nu ne luptăm călăuziţi de firea pământească. Căci armele cu care ne luptăm noi nu sunt supuse firii pământeşti, ci sunt puternice, întărite de Dumnezeu ca să surpe întăriturile. Noi răsturnăm izvodirile minţii şi orice înălţime care se ridică împotriva cunoştinţei lui Dumnezeu; şi orice gând îl facem rob ascultării de Hristos.”  (2 Corinteni 10:3-5)

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: