#Rezist, dar după un îndemn de sus!

4 Decembrie 2017

În ultima vreme este foarte cool să te etichetezi cu hashtag-ul #rezist. Nu am de gând să combat importanța asumării responsabilității și nici să mă pun contra unui spirit civic. Invit cârcotașii să… citească și să înțeleagă, înainte de a mă părui online. Eu cred că suntem datori să promovăm binele și să combatem răul. Observați, nu am zis că suntem datori „să îi promovăm pe cei buni și să îi atacăm pe cei răi„. Noi, ca și creștini, nu ar trebui să lovim în alți oameni, fie ei și făptuitori de rele mari. Avem datoria să îl iubim pe păcătos, ca niște veritabili „christianos” ce suntem.

În urmă cu ceva vreme scriam câteva gânduri, care mi-au adus și mulți dușmani. Ele pot produce indigestii și iritații celor prea înfierbântați și, implicit, subiectivi, pentru că promovează un mod de luptă care, deși necesită chiar mai mult curaj, mai mult efort și mai multă disciplină decât ieșitul în stradă, este repede etichetat ca lașitate, ca scuză ieftină, ca o dovadă de comoditate sau, simplu, ca „pesedism”. Anii au trecut, dar eu nu mi-am schimbat nici o fărâmă dorința de a vedea mai mulți creștini implicați în lupta aceasta, lupta dusă pe genunchi.

Dragul meu, draga mea, prieteni și creștini sincer interesați de binele cetății, câți mai „rezistați” în bătălia aceasta plictisitoare și de uzură, dar crucială și necesară, câți vă mai rugați pentru cei care astăzi ne conduc țara? Nu mă întristează faptul că biserica și oamenii ei protestează, dar mă doare să văd că armele sunt, adesea, aceleași cu ale celorlalți, cei de care se presupune că ar trebui să ne deosebim în multe dintre aspectele cheie. Îmi este greu să cred că poți insulta, umili, denigra, amenința, etc. pe unul pe care îl iubești. M-am luat cu mâinile de cap ascultând scandările unora dintre voi. M-am îngrețoșat citindu-vă pancardele. M-aun cutremurat văzându-vă ferocitatea. Nimic nu mai rămâne, nici pace și nici cale de reconciliere sau punte pentru Evanghelie, după ce facem astfel de lucruri…

Eu cred din toată inima că nici un creștin nu are căderea și dreptul moral de a ieși în stradă până nu a luat cât se poate de în serios îndemnul Scripturii:

Înainte de toate, te îndemn să faci cereri, rugăciuni, mijlociri şi mulţumiri pentru toţi oamenii, pentru împăraţi şi pentru toţi cei ce sunt în poziţii înalte, ca să putem duce o viaţă paşnică şi liniştită, cu toată evlavia şi demnitatea. Acest lucru este bun şi bine primit înaintea lui Dumnezeu, Mântuitorul nostru, care doreşte ca toţi oamenii să fie mântuiţi şi să vină la cunoaşterea adevărului.” (1 Timotei 2:1-4, NTR)

Și nu uitați că vremurile din urmă nu ne promit schimbări atât de vrednice încât să merite să ne sacrificăm familiile, slujirea sau relațiile cu cei din jur! Te rog să #reziști. Dar fă-o în lupta lupta cea bună, folosind armele luminii…

Anunțuri