Din toate timpurile, clientul a putut să guste – înainte să plătească – prețul pentru cumpărăturile sale. Vrei să cumperi măsline? E suficient să te uiți puțin mai lung la sortimentele existente în vitrină că hop, vânzătoarea sare:
”Luați și gustați. Sunt foarte bune!”
De la piață, moda a fost importată și în alte domenii. Vrei să îți cumperi un tricou? Îl probezi, cu speranța că cel care a făcut-o înainte nu are cine știe ce boală de piele. Vrei mașină? Suni la dealer, te programezi, și îți dă voie să faci un test drive. Alea mai scumpe pot fi luate și câte două trei zile acasă – să vezi cum te simți dimineața în ea și cum se comportă la drum lung. Și lucrurile nu se opresc aici. Cele mai multe programe pe calculator, au ”versiuni trial”. Nu le plătești direct, ci te lasă să le folosești un pic, să vezi dacă sunt ceea ce îți trebuie. După ce expiră perioada de încercare, poți să renunți la ele sau să plătești prețul pentru a le avea. Unii le iau cu speranța că vor găsi o cale să ocolească plata, prin mijloace nu tocmai legale. Nu vom vorbi acum despre ăia, că ne răcim gura de pomană…
Societatea modernă a dus, totuși, mult prea departe obiceiul ăsta de a gusta. Tinerii sunt îndemnați ”să încerce” relațiile cu partenerii, înainte de a se gândi la căsătorie. Și li se pare… înțelept.
”Dacă nu suntem compatibili?”
Ce mi se pare mai trist este că generația noastră se așteaptă să guste și când vine vorba de convertirea la Hristos. O pocăință… ”trial”! O credință trial. O viață duhovnicească trial. O încerc și, dacă nu îmi place, renunț. Asta e! Mersul la biserică este și el trial. Merg în câteva duminici, văd dacă îmi place, și mă opresc acolo unde îmi place. Dacă nu îmi place, mă ”închin” pe internet sau migrez înapoi la „filistenii” de are căror fapte am pretins că mi-e scârbă.
Mă dor deștele. Aveam mai multe de spus. Să spun despre unul, să strig la altul. Dar mi-e rușine… Mi-e rușine că vorbele mele ar fi mai dure decât ale lui Pavel, deși eu sunt atât de departe față de el în ceea ce privește viața de credință. Și mi-e rușine de proprii ani în care am bătut piețele… gustând, fără intenția sinceră de a cumpăra sau veșnic oscilând între roșcovele porcilor și casa Tatălui.
Dumnezeu să ne ajute să fim în clocot pentru El! Și să înțelegem că unele se pot gusta, altele nu. Astea din urmă se iau pentru tot restul vieții, fără posibilitatea de retur. Nu există pocăință trial, ci doar una… cu update-uri zilnice!
la martzianu' 