Oare cum arată… Dumnezeu?

În urmă cu ceva vreme am dat peste o întrebare, poate doar pe jumătate pusă ”la mișto” de un puștan, ”ateu militant”. Sunt sigur că cei mai mulți dintre noi s-au confruntat cu ea, măcar o dată în viață. Iaca și întrebarea (citez):

”Cum arată Dumnezeu, dacă ziceți că există? E invizibil sau incolor?”

Ce ați răspunde în acest caz? Este drept că, unele biserici îl portretizează pe Dumnezeu Tatăl sub forma unui bătrân cu barbă mare, albă, cu părul lung. Pare mai degrabă un pensionar blajin, nevolnic decât Dumnezeul care despărțea apele Mării Roșii sau care ține totul în mâna Lui. Nu, nu găsim în Biblie că Dumnezeu ar arăta așa, iar cei care o fac scot din context pasaje cum ar fi cel din Daniel capitolul 7…

Atunci cum ”arată” Dumnezeu?

Atunci când punem o astfel de întrebare facem o gravă eroare de categorie. Cum așa? Să vedem… Pe de o parte avem o lume naturală, fizică – și un simț corespondent (în acest caz, văzul). Pe de altă parte avem realitatea transcendentală, cea care depășește granițele naturalului și nu se aplică legilor sale… Și unii dintre noi au decis să le pună împreună, alăturând caracteristici specifice primei categorii la a doua categorie! E oarecum ca și când am întreba… ”cum miroase culoarea roz”?

În Exod 33:20, Dumnezeu Însuși îi spune lui Moise:

Cum a murit Iuda Iscarioteanul? Ne prezintă Biblia două istorii diferite, contradictorii?

În urmă cu ceva vreme, am fost întrebat cum a murit, de fapt, Iuda, cel care l-a trădat pe Mântuitorul. Unii cititori ai Bibliei consideră că avem două relatări diferite, contradictorii, cu privire la acest eveniment. Necunoașterea răspunsului dă apă la moară cârcotașilor, celor care nu au altă bucurie mai mare decât să sădească semințe de îndoială în inima celor credincioși. Haideți să vedem ce spun cele două texte incriminate!

Primul text se găsește în Evanghelia după Matei, unde găsim scris:

”Iuda a aruncat arginţii în Templu şi s-a dus de s-a spânzurat.” (Matei 27:5)

Al doilea este scris în Faptele Apostolilor:

”Omul acesta (Iuda) a dobândit un ogor cu plata nelegiuirii lui, a căzut cu capul în jos, a plesnit în două prin mijloc şi i s-au vărsat toate măruntaiele.” (Faptele Apostolilor 1:18)

De acord, la o primă vedere, povestea pare diferită. În realitate lucrurile nu stau nici pe departe așa.

Oare este Dumnezeu de acord cu violul în Biblie?

Biblia este Cuvântul infailibil al lui Dumnezeu

Uneori m-am întrebat ce îl poate determina pe un om sănătos la cap să se dedice, până la epuizare, unei cauze despre care susține că nici măcar nu îi pasă. În ultimii ani am descoperit o categorie specială de oameni, care se autointitulează ”atei”, fără a ști exact ce este și ce implică această insignă. Oamenii ăștia își petrec mii de ore pe bloguri, pe forumuri, pe rețelele de de socializare doar din dorința de a combate (cu o ură greu de înțeles) un Dumnezeu în care nici nu cred. Fac asta apelând la poze, filmulețe, informații, bloguri, ironie, dar uneori ajung la manifestări ce țin de cyberbullying! Cunoscâdu-i, vei avea surpriza să vezi că au impresia că se pricep la toate. De la fizică, chimie, biologie și până la religie, oamenii aceștia au câte un PHD în fiecare domeniu.

Nu de mult am fost apostrofat de un astfel de nene, nervos nevoie mare, care mi-a atras atenția că Dumnezeu promovează în Biblie… violul!

WHAT??? 

Nu poate fi nici o idee mai tâmpită, pentru un om care a cunoscut fie și un pic din ceea ce poate face dragostea lui Dumnezeu în viața cuiva. Oameni buni, principiile Sale, corect înțelese și aplicate, mi-au transformat viața, într-un mod spectaculos. De la un dependent plin de ură și resentimente, needucat și fără perspectivă, ele m-au făcut să fiu ceea ce sunt astăzi! Nu, Dumnezeul pe care L-am descoperit atunci cand am ales să îmi pun sincer problema, nu promovează ura și manifestările acestea; El este DRAGOSTE, deși dragostea Sa nu îi anulează dreptatea și sfințenia.

Au dreptate cei care spun că Apostolul Pavel a minţit?

Sunt unii care, în încercarea de a decredibiliza textul biblic, folosesc versetul din Faptele Apostolilor 20:35 ca o ”dovadă” a faptului că apostolul Pavel a mințit. Explicația lor este aceea că, din moment ce nu găsim nicăieri în Biblie că Isus ar fi făcut o asemenea afirmație, cel care le citează se face vinovat de înșelăciune. Aceasta este doar una din desele încercări ale inamicilor credinței de a arunca umbre de îndoială în inimile celor care sunt la început călătoria lor prin Sfânta Scriptură.

Haideți să vedem ce spune textul cu pricina:

În toate privinţele v-am dat o pildă şi v-am arătat că, lucrând astfel, trebuie să ajutaţi pe cei slabi şi să vă aduceţi aminte de cuvintele Domnului Isus, care însuşi a zis: „Este mai ferice să dai decât să primeşti.”  (Faptele Apostolilor 20:35, NTR)

Ce le vom răspunde celor care ne vor întreba cu privire la acest pasaj? Au dreptate cei care cred că apostolul Pavel a mințit?

Este adevărat că Biblia nu înregistrează nicăieri aceste cuvinte ale Domnului Isus. De fapt aceasta este și singura instanță în care se citează din cuvintele spuse  de Mântuitorul în anii lucrării Lui de pe pământ și care sunt înregistrate în afara Evangheliilor.

Un autor american susține că Isus nu a fost îngropat. Este adevărat?

Nici nu știam, până azi, că există site-ul ”Biblia pentru sceptici”… E drept că avem atât de multe lecturi recomandabile încât nu ne permitem să pierdem vremea cu zonele gri ale internetului. Însă mi-a sărit în ochi (din nou, au, ochiul!) o întrebare de pe forumul tpu.ro, care sună cam așa:

Nu am avut nici un dubiu că este vorba despre ”amicul” Ehrman atunci când se face referire la un autor care debitează o asemenea prostie. Am considerat totuși că este de datoria mea să ofer câteva lămuriri, făcând referire strict la articol. Bine știm că exemplele din maculaturile ilustrului rătăcit american sunt mai multe și,  de ce nu, ar putea fi și ele abordate pe viitor.

Răspunsul martzianului:

”Dumnezeu este credincios”. Cum adică?

Ultima fiță printre obsesiile ”ateiste” ale internetului pornește de la faptul că partenerii creștini de discuție fac referire adesea la Dumnezeu ca fiind ”credincios”. Prin urmare, în lipsa efortului de a gândi, ideea este preluată copilărește și folosită pentru a ”demonstra” un nou aparent paradox.

Fiți atenți ce am găsit la userul ”Inferno” de pe tpu.ro:

Întrebare: 1. În cine crede Dumnezeu? 
2. Cum poate fi omniscient din moment ce crede și nu știe?

Sunt sigur că cei mai mulți vor considera ”enigma” lui Inferno (ce nickname și-a ales și ăsta!) o copilărie cu iz idiot prin forțarea logicii, nu prin calitățile intelectuale ale respectivului tânăr, care, vă asigur, poate mai mult decât atât. Nici eu nu aș fi pierdut vremea, obosindu-mă să răspund unei provocări fără zeamă, dacă nu aș fi observat creștini incapabili să răspundă și reacții fascinate, de genul:

Cum se poate împăca liberul arbitru cu omnisciența divină?

Biblia ne învață că omul este o ființă rațională, capabilă de a face alegeri morale prin exersarea voinței. Dumnezeu a permis acest lucru încă de la bun început; El nu a creat roboței, ci ființe capabile de decizie. ”Iau azi cerul şi pământul martori împotriva voastră că ţi-am pus înainte viaţa şi moartea, binecuvântarea şi blestemul. Alege viaţa, ca să trăieşti, tu şi sămânţa ta”  (Deuteronomul 30:19)

Pe de altă parte știm că Dumnezeu este omniscient, atotcunoscător.  ”Eu am vestit de la început ce are să se întâmple şi cu mult înainte ce nu este încă împlinit.”  (Isaia 46:10)

În toate timpurile au existat oameni care au găsit greu de acceptat că cele două realități pot să coexiste.

Logica lor:

”Fericiți cei săraci cu duhul”? Cum adică?

Mulți dintre cei care sunt la început cu citirea Sfintei Scripturi, folosind o traducere mai veche, vor fi consternați și debusolați atunci când ajung la Evanghelia după Matei capitolul 5 versetul 3, unde scrie așa:

”Fericiți cei săraci cu duhul, că a lor este împărăția cerurilor.” (Matei 5:4, BOR)

Cu toții știm că a numi pe cineva ”sărac cu duhul” nu este tocmai un compliment. Dacă veți căuta în DEX veți găsi ”Sărac cu duhul = lipsit de inteligență, de spirit; prost”.

În modul cel mai just ne vom întreba: cum adică? De ce ar spune Isus că unul lipsit de inteligență și de spirit, un prost, este fericit și deține Împărăția Cerurilor? Este aceasta o condiție și, dacă da, cum fac ”să mă prostesc”, având în vedere dacă m-am născut cu o oarecare inteligență?

De ce a blestemat Isus smochinul, care mai apoi s-a uscat?

foto: nwbible.wordpress.com

„Dimineața, în timp ce se întorcea în cetate, lui Isus I s-a făcut foame. A văzut un smochin lângă drum şi S-a dus spre el, dar n-a găsit în el decât frunze. Atunci i-a zis: „În veac să nu mai iasă rod din tine!” Şi deodată smochinul s-a uscat. Ucenicii s-au mirat când au văzut acest lucru şi L-au întrebat: – Cum de s-a uscat smochinul așa deodată? Isus le-a răspuns: – Adevărat vă spun că, dacă ați avea credință și nu v-aţi îndoi, ați face nu numai ceea ce am făcut Eu smochinului, ci, chiar dacă ați zice acestui munte: „Ridică-te și aruncă-te în mare!”, s-ar întâmpla întocmai!” (Matei 21:18-21)

Trebuie să vă mărturisesc faptul că, atunci când am citit prima oară Biblia, acest pasaj mi-a ridicat mari semne de întrebare. Ceea ce se întâmplase acolo contrasta parcă cu acel Isus pe care îl știam eu… Mi-a fost milă de bietul smochin, pedepsit atât de aspru și, m-am întrebat, ca mulți alții: ”De ce?”. Răspunsul aveam să îl aflu ceva mai târziu, și m-am gândit că ar fi fain să îl împărtășesc și cu voi.

”De ce a blestemat Isus acest smochin?”, este una dintre întrebările pe care mulți și-o pun. Răuvoitorii au un nou prilej de satisfacție autoindusă. ”A fost o nedreptate, ca răspuns al frustrării cauzate de foame. Și când te gândești că nici nu era vremea smochinelor! Era extrasezon…” Alții, teologi de ocazie, încearcă să dea un răspuns, speculând pe marginea textului din Geneza 3:7, unde aflăm că lui Adam și Evei ”li s-au deschis ochii, şi-au dat seama că sunt goi, au cusut laolaltă frunze de smochin şi şi-au făcut învelitori cu ele” (Geneza 3:7). Probabil, spun ei, că smochinul a fost cel mai apropiat de locul primului păcat și de pomul cunoașterii binelui și răului, motiv pentru care… ar fi blestemat. Am citit explicația aceasta de curând și, logic, nu am putut fi de acord cu ea.

Cine a fost soția lui Cain, dacă Adam și Eva aveau doar doi fii născuți la momentul primei crime?

Cain ucigându-l pe Abel – pictură de Jacopo Palma il Giovane

”Cine a fost soția lui Cain?” sună una dintre întrebările preferate ale cârcotașilor ce încearcă a discredita Sfânta Scriptură. Există, fără doar și poate, și oameni sinceri, pur interesați de clarificarea unei aparente erori. Însă, cei mai mulți dintre cei care m-au întrebat pe mine în trecut, au făcut-o cu scopul de a-mi arăta că Biblia e plină de erori – ceea ce nu este, desigur, adevărat. Întrebarea sună și poate părea legitimă la o primă privire, dar ea nu-i va ridica nici o problemă celui familiarizat cu textul biblic.

După binecunoscuta relatare a primei crime, descrisă în capitolul 4 al cărții Geneza, Cain este confruntat de către Dumnezeu, care îl pedepsește. Imediat după acest episod ni se spune că el (Cain) ”s-a împreunat cu nevasta sa; ea a rămas însărcinată şi a născut pe Enoh. El a început apoi să zidească o cetate şi a pus acestei cetăţi numele fiului său Enoh” (Geneza 4:17, VDC).

Ce spune Biblia despre forma Pământului?

Foto: writeonnewjersey.com

Ce spune Biblia despre forma Pământului? Unii ne aruncă în față o interpretare din care reiese că ar fi plat… Ce le răspundem acestora? Este oare Biblia o carte greșită din punct de vedere științific sau este o fascinantă revelație de natură divină, care a oferit informații cu mult timp înainte ca acestea să fie descoperite? Deși nu avem întotdeauna explicația la noi, știm bine că a doua variantă este cea corectă. Un Dumnezeu atotcunoscător nu putea face astfel de erori în Cartea Sa.

În încercarea de a arăta faptul că Biblia susține sfericitatea pământului, cei mai mulți credincioși pornesc de la versetul din Isaia 40:22. De cele mai multe ori însă discuțiile degenerează. Suntem acuzați că forțăm o explicație care ne convine. ”De ce puneți accentul pe înțelesul teluric și nu pe cel celest?”, ne întreabă partenerii de discuție. Și ”care sunt pașii logici prin care cel care citește acest pasaj poate deduce că forma Pământului este apropiată de cea a unei sfere, și nu a unui cerc plan, a unui platou rotund?” continuă ei.

Cum se poate ca din Adam și Eva să apară 4 grupe sanguine diferite?

Uneori suntem chemați să dăm socoteală pentru credința noastră. Bine este ca, în astfel de situații, să fim bine echipați și gata să dăm un răspuns documentat și la obiect.

„Ia zi mă”, te vor întreba unii sau alții, „cum este posibil ca din primii doi oameni să apară 4 grupe sanguine distincte? Ce grupe aveau Adam și Eva?„

Ce le putem răspunde acestora? Mulți oameni își cunosc grupa sanguină și înțeleg faptul că aceasta trebuie să fie potrivită în cazul unei urgențe medicale. Pentru cei mai mulți însă grupele de sânge reprezintă un mister inutil, cel mai adesea important la stabilirea paternității sau la spital. Iar un „cunoscător”, care aparent le știe pe toate, îi poate face să se îndoiască de ceea ce cred cu o întrebare al cărui răspuns nu mai este de mult un secret.

Dacă toți ne tragem din Adam și Eva, de ce există mai multe rase de oameni?

Imagine: Wikipedia

Aceasta este una dintre întrebările favorite ale celor care își petrec cea mai mare parte a vieții pentru a demonstra că creștinismul este doar un basm. Sper din toată inima ca niciunul dintre cititorii Martzianului să nu fi plecat urechea la bancurile lor, permițând să le fie afectată credința. Cum vom răspunde la o astfel de provocare?

În primul rând aș evidenția faptul că nicăieri în Biblie nu se vorbește despre rase de oameni. Se face referire la o singură rasă, rasa umană! Iar împărțirea biblică este pe “limbi, familii, popoare, etc.” Cei răscumpărați la sfârșit nu sunt, de asemenea, descriși după o rasă din care fac parte:

”După aceea m-am uitat, şi iată că era o mare gloată, pe care nu putea s’o numere nimeni, din orice neam, din orice seminţie, din orice norod şi de orice limbă, care stătea în picioare înaintea scaunului de domnie şi înaintea Mielului, îmbrăcaţi în haine albe, cu ramuri de finic în mîni;” (Apocalipsa 7:9)

De ce știința este o formă de credință și cum legile fizicii nu ne lasă să uităm de Dumnezeu…

foto: quantumnonlinearity.blogspot.ro

Se știe că cei care susțin teoria evoluției au o problemă în a explica de ce apariția Universului, prin acea explozie cosmică denumită Bing-Bang, nu este compatibilă cu Principiul 1 al termodinamicii. Unii ”se scot” retrăgându-se cu superioritate din discuție, aruncând flegmatic și mucalit ceea ce mi-a aruncat mie un partener de discuție mai ieri:

„Cred ca esti tâmpit, serios… Acea lege de aplică într-un spatiu închis!”

Îmi cer scuze ca a trebuit să redau exact exprimarea celui în cauză. Probabil că nu am trecut încă peste ea… Principiul 1 al termodinamicii se referă la sistemele izolate, e drept. Întrebarea de pornire pentru o astfel de discuție va fi:

„Este sau nu Universul  un sistem izolat?”  

Are logică credința în Dumnezeu?

Foto: jesuschrist.lds.org

Un anonim, bine ascuns sub nickname-ul UnSimpluAteu, a solicitat, parte a unei lungi serii de aroganțe:

”Vreau un motiv logic să cred în dumnezeu!” (neapărat, orice ”ateu” care se respectă trebuie să scrie numele lui Dumnezeu cu literă mică)

Am învățat că puțini dintre ateii de pe net sunt cu adevărat atei. Unii sunt puștani, alții oameni simpli. Cei mai mulți au aceeași dorință tainică: să afle dacă, cumva, Dumnezeu chiar există. Inima lor strigă ca urmare a acestei nevoi, fără a se pricepe să o afirme altfel decât prin jigniri, aroganță, provocări sau prin a se ascunde în spatele ”științei”.

Poate Dumnezeul atotputernic să creeze o piatră pe care El însuși să nu o poată ridica?

foto: afaceristul.com

Circulă pe forumurile cu puștani de diferite vârste și care se autointituleaza ”atei” o întrebare de tip ”argument” ce se vrea  a fi încuietoare. ”Dacă Dumnezeu este atotputernic, poate El crea o piatră pe care să nu o poată ridica?”

Creștinii sinceri sau grăbiți cad adesea în plasa aceasta șireată, încercând să dea răspunsuri care îi expun mișto-ului șugubăț al unora ce merg fluierând pe calea pierzării. De ce? Orice ai răspunde, concluzia cârcotașilor va fi aceeași: ”vezi, mă, Dumnezeu nu este atotputernic!”. Dacă Dumnezeu NU POATE CREA O PIATRĂ pe care să nu o poată ridica, atunci înseamnă că nu este atotputernic, iar dacă poate crea o piatra PE CARE NU O POATE RIDICA – înseamnă, din nou, că El nu este atotputernic!

Cum am raspuns eu la o astfel de provocare? În cele ce urmează…