Au dreptate cei care spun că Apostolul Pavel a minţit?

Sunt unii care, în încercarea de a decredibiliza textul biblic, folosesc versetul din Faptele Apostolilor 20:35 ca o ”dovadă” a faptului că apostolul Pavel a mințit. Explicația lor este aceea că, din moment ce nu găsim nicăieri în Biblie că Isus ar fi făcut o asemenea afirmație, cel care le citează se face vinovat de înșelăciune. Aceasta este doar una din desele încercări ale inamicilor credinței de a arunca umbre de îndoială în inimile celor care sunt la început călătoria lor prin Sfânta Scriptură.

Haideți să vedem ce spune textul cu pricina:

În toate privinţele v-am dat o pildă şi v-am arătat că, lucrând astfel, trebuie să ajutaţi pe cei slabi şi să vă aduceţi aminte de cuvintele Domnului Isus, care însuşi a zis: „Este mai ferice să dai decât să primeşti.”  (Faptele Apostolilor 20:35, NTR)

Ce le vom răspunde celor care ne vor întreba cu privire la acest pasaj? Au dreptate cei care cred că apostolul Pavel a mințit?

Este adevărat că Biblia nu înregistrează nicăieri aceste cuvinte ale Domnului Isus. De fapt aceasta este și singura instanță în care se citează din cuvintele spuse  de Mântuitorul în anii lucrării Lui de pe pământ și care sunt înregistrate în afara Evangheliilor.

Replica unui bărbat nașpa pentru o femeie mișto…

Pentru că uneori nu am somn, am rămas să mai bântui oleacă pe net. Asta și mulțumită faptului că jumătatea mea cea mai bună nu este acasă, să mă beștelească pentru că nu îmi respect orele de odihnă. Parcă o aud șoptind, cu o clătinare din cap (moment în care sar ca în pruncie, când ne prindea bunica furând din cozonaci – în timpul postului):

”Bubu, nu mi se pare normal…”

Da, nu e normal și doamna mea are tot dreptul să mă dojenească. Acum însă am o scuză – una care ține! Astăzi nu sunt acasă și prin urmare somnul se lipește mai greu de mine. Deși toți mă știu acasă și fizic sunt în casa pe care o numim acasă, eu tot nu mă simt acasă. De ce? Pentru că acasă este pentru Martzian doar acolo unde este și ea (iar ea lucrează în ture și iese dimineață). Trebuie să mă credeți pe cuvânt, sau să alegeți să iubiți la fel pentru a înțelege…

În fine… Ca să nu ruinez ce a mai rămas din această noapte, voi scurta relatarea, care astăzi nu mă lasă să adorm tăcut. Chiar la momentul stingerii, mi-a sărit în ochi un articol ”catchy”: ”Nu cred în bărbații însurați”, scris, evident, de către o doamnă. Ce curios însurat ar putea să nu dea click pe un link titlul ăsta? Well, not me, baby! Așa am aflat că supărarea domniei sale este că, pentru prietenele  ”singure, divorțate și mișto”, categorie din care a făcut parte pentru o vreme, nu se mai găsesc bărbați la fel de ”mișto”. Se pare că toți ar avea defecte ascunse, demne de expunere și demascare publică!

Citez:

”După ce treci de 30 de ani, şansele să găseşti bărbaţi superbi, inteligenţi, manieraţi, rezolvaţi psihic, gladiatori în pat şi liberi sunt zero. Zero. Toţi bărbaţii mişto sunt luaţi. Ăia care rămîn, de cele mai multe ori, au o problemă.”

Cine a fost soția lui Cain, dacă Adam și Eva aveau doar doi fii născuți la momentul primei crime?

Cain ucigându-l pe Abel – pictură de Jacopo Palma il Giovane

”Cine a fost soția lui Cain?” sună una dintre întrebările preferate ale cârcotașilor ce încearcă a discredita Sfânta Scriptură. Există, fără doar și poate, și oameni sinceri, pur interesați de clarificarea unei aparente erori. Însă, cei mai mulți dintre cei care m-au întrebat pe mine în trecut, au făcut-o cu scopul de a-mi arăta că Biblia e plină de erori – ceea ce nu este, desigur, adevărat. Întrebarea sună și poate părea legitimă la o primă privire, dar ea nu-i va ridica nici o problemă celui familiarizat cu textul biblic.

După binecunoscuta relatare a primei crime, descrisă în capitolul 4 al cărții Geneza, Cain este confruntat de către Dumnezeu, care îl pedepsește. Imediat după acest episod ni se spune că el (Cain) ”s-a împreunat cu nevasta sa; ea a rămas însărcinată şi a născut pe Enoh. El a început apoi să zidească o cetate şi a pus acestei cetăţi numele fiului său Enoh” (Geneza 4:17, VDC).

Ce spune Biblia despre forma Pământului?

Foto: writeonnewjersey.com

Ce spune Biblia despre forma Pământului? Unii ne aruncă în față o interpretare din care reiese că ar fi plat… Ce le răspundem acestora? Este oare Biblia o carte greșită din punct de vedere științific sau este o fascinantă revelație de natură divină, care a oferit informații cu mult timp înainte ca acestea să fie descoperite? Deși nu avem întotdeauna explicația la noi, știm bine că a doua variantă este cea corectă. Un Dumnezeu atotcunoscător nu putea face astfel de erori în Cartea Sa.

În încercarea de a arăta faptul că Biblia susține sfericitatea pământului, cei mai mulți credincioși pornesc de la versetul din Isaia 40:22. De cele mai multe ori însă discuțiile degenerează. Suntem acuzați că forțăm o explicație care ne convine. ”De ce puneți accentul pe înțelesul teluric și nu pe cel celest?”, ne întreabă partenerii de discuție. Și ”care sunt pașii logici prin care cel care citește acest pasaj poate deduce că forma Pământului este apropiată de cea a unei sfere, și nu a unui cerc plan, a unui platou rotund?” continuă ei.

De ce i-a pedepsit Dumnezeu pe oameni la Turnul Babel? Se temea El oare că aceștia vor ajunge la cer?

Pieter Bruegel the Elder: The Tower of Babel

Răspunsul la această întrebare este relativ simplu. Cu toate acestea, textul este adesea folosit ca argument de către contestatarii Sfintei Scripturi, care, în mod evident neinformați, preiau întrebarea de pe internet sau de pe alte surse aparținând ateilor și o aruncă obsesiv în ”luptă”, de fiecare dată când au ocazia.

Să vedem mai întâi ce spune textul din Geneza 11:

„Tot pământul avea o singură limbă şi aceleaşi cuvinte. Pornind ei înspre răsărit, au dat peste o câmpie în ţara Şinear; şi au descălecat acolo. Şi au zis unul către altul: „Haidem! să facem cărămizi şi să le ardem bine în foc.” Şi cărămida le-a ţinut loc de piatră, iar smoala le-a ţinut loc de var. Şi au mai zis: „Haidem! să ne zidim o cetate şi un turn al cărui vârf să atingă cerul şi să ne facem un nume, ca să nu fim împrăştiaţi pe toată faţa pământului!” Domnul S-a coborât să vadă cetatea şi turnul pe care-l zideau fiii oamenilor. Şi Domnul a zis: „Iată, ei sunt un singur popor şi toţi au aceeaşi limbă; şi iată de ce s-au apucat; acum nimic nu i-ar împiedica să facă tot ce şi-au pus în gând. Haidem! să Ne coborâm şi să le încurcăm acolo limba, ca să nu-şi mai înţeleagă vorba unii altora!” Şi Domnul i-a împrăştiat de acolo pe toată faţa pământului; aşa că au încetat să zidească cetatea. De aceea cetatea a fost numită Babel, căci acolo a încurcat Domnul limba întregului pământ, şi de acolo i-a împrăştiat Domnul pe toată faţa pământului.” (Geneza 11:1-9)

Dacă toți ne tragem din Adam și Eva, de ce există mai multe rase de oameni?

Imagine: Wikipedia

Aceasta este una dintre întrebările favorite ale celor care își petrec cea mai mare parte a vieții pentru a demonstra că creștinismul este doar un basm. Sper din toată inima ca niciunul dintre cititorii Martzianului să nu fi plecat urechea la bancurile lor, permițând să le fie afectată credința. Cum vom răspunde la o astfel de provocare?

În primul rând aș evidenția faptul că nicăieri în Biblie nu se vorbește despre rase de oameni. Se face referire la o singură rasă, rasa umană! Iar împărțirea biblică este pe “limbi, familii, popoare, etc.” Cei răscumpărați la sfârșit nu sunt, de asemenea, descriși după o rasă din care fac parte:

”După aceea m-am uitat, şi iată că era o mare gloată, pe care nu putea s’o numere nimeni, din orice neam, din orice seminţie, din orice norod şi de orice limbă, care stătea în picioare înaintea scaunului de domnie şi înaintea Mielului, îmbrăcaţi în haine albe, cu ramuri de finic în mîni;” (Apocalipsa 7:9)

Poate Dumnezeul atotputernic să creeze o piatră pe care El însuși să nu o poată ridica?

foto: afaceristul.com

Circulă pe forumurile cu puștani de diferite vârste și care se autointituleaza ”atei” o întrebare de tip ”argument” ce se vrea  a fi încuietoare. ”Dacă Dumnezeu este atotputernic, poate El crea o piatră pe care să nu o poată ridica?”

Creștinii sinceri sau grăbiți cad adesea în plasa aceasta șireată, încercând să dea răspunsuri care îi expun mișto-ului șugubăț al unora ce merg fluierând pe calea pierzării. De ce? Orice ai răspunde, concluzia cârcotașilor va fi aceeași: ”vezi, mă, Dumnezeu nu este atotputernic!”. Dacă Dumnezeu NU POATE CREA O PIATRĂ pe care să nu o poată ridica, atunci înseamnă că nu este atotputernic, iar dacă poate crea o piatra PE CARE NU O POATE RIDICA – înseamnă, din nou, că El nu este atotputernic!

Cum am raspuns eu la o astfel de provocare? În cele ce urmează…

”și nu ne duce pe noi în ispită…”?

foto: sciencemag.org

”Și nu ne duce pe noi în ispită” spune unul dintre versetele din Rugăciunea Domnească (Matei 6:13). Cititori sinceri ai Sfintelor Scripturi, dar și cârcotași în căutare de posibile erori biblice, unii se poticnesc adesea în încercarea de a-și oferi o explicație.  Oare Dumnezeu se contrazice pe Sine? Este El acela care ne „duce” în ispită? Aveți pe scurt în cele ce urmează  răspunsul pe care l-am dat într-o astfel de situație.

Haideți să pornim de la un adevăr simplu, ce poate fi găsit în Epistola Apostolului Iacov.

„Nimeni, când este ispitit, să nu zică: „Sunt ispitit de Dumnezeu”. Căci Dumnezeu nu poate fi ispitit ca să facă rău, şi El însuşi nu ispiteşte pe nimeni. ” (Iacov 1:13)

Ce înțelegem de aici, spus negru pe alb? Înțelegem faptul că Dumnezeu NU ispitește!