Ești dependent de rețelele de socializare?

Foto: picasaweb.google.com (san sharma)

Este tot mai obișnuit, în ziua de azi, ca fiecare dintre noi să dețină câte un cont la una, două sau chiar mai multe dintre cunoscutele (sau mai puțin cunoscutele) rețele de socializare. A început cu unul-doi tineri, studenți, vizionari; a continuat, însă, prin a se extinde la aproape toate vârstele, clasele sociale, etc. Nu mai este nimic ciudat să vezi cum bunica dă like la pozele nepoților și ale copiilor lor, sau postează în disperare statusuri, poze, linkuri și off-uri personale… (”Vaai, iar mi s-a taiat maioneza! BRB”).

Străin la mine acasa (6): Îți doresc… suficient!

Încă mă mai întreb: de unde oare și cum am reușit să adun atâtea bunătăți electronice pe calculatorul ăsta deja îmbătrânit de vreme și cu moralul ridicat doar de un mai tânăr hard disk extern… Se pare că de câte ori îmi bag nasul în el, mai aflu câte o chestie care mă face să mă simt ca și când am violat intimitea cuiva.

Scrierea nu-mi aparține, ci este o preluare din ”I wish you enough” a lui Bob Perks, dar vreau sa o împart cu voi așa cum e ea pe hardul bătrânului meu tovarăș de studiu:

_______________________________________________________

ÎȚI DORESC SUFICIENT

Bob Perks, Pastor Bill

…Nu-mi era teamă să-l privesc în ochi. Avea o bunătate caldă în privirea umezită de lacrimile ce-i împăienjeniseră ochii.

– Iertați-mă că vă întreb, dar de ce spuneți că v-ați luat rămas-bun pentru totdeauna de la fiica dumneavoastră?

– Sunt batrân, iar ea locuiește tare departe. Adevarul este că data viitoare când va veni încoace va fi pentru înmormântarea mea.

– Dar când v-ați luat rămas-bun de la ea, v-am auzit spunând: „Îți doresc suficient”. Dacă nu vă supărați, ce înseamnă acest salut?

Rugăciunea unui copil…

Dincolo de hilarul din spatele ideii, realitatea ilustrată e una tragică şi ar trebui să ne pună pe gânduri… Vă invit să reflectaţi şi să le redaţi copiilor voştri locul pe care îl merită.