Replica unui bărbat nașpa pentru o femeie mișto…

Pentru că uneori nu am somn, am rămas să mai bântui oleacă pe net. Asta și mulțumită faptului că jumătatea mea cea mai bună nu este acasă, să mă beștelească pentru că nu îmi respect orele de odihnă. Parcă o aud șoptind, cu o clătinare din cap (moment în care sar ca în pruncie, când ne prindea bunica furând din cozonaci – în timpul postului):

”Bubu, nu mi se pare normal…”

Da, nu e normal și doamna mea are tot dreptul să mă dojenească. Acum însă am o scuză – una care ține! Astăzi nu sunt acasă și prin urmare somnul se lipește mai greu de mine. Deși toți mă știu acasă și fizic sunt în casa pe care o numim acasă, eu tot nu mă simt acasă. De ce? Pentru că acasă este pentru Martzian doar acolo unde este și ea (iar ea lucrează în ture și iese dimineață). Trebuie să mă credeți pe cuvânt, sau să alegeți să iubiți la fel pentru a înțelege…

În fine… Ca să nu ruinez ce a mai rămas din această noapte, voi scurta relatarea, care astăzi nu mă lasă să adorm tăcut. Chiar la momentul stingerii, mi-a sărit în ochi un articol ”catchy”: ”Nu cred în bărbații însurați”, scris, evident, de către o doamnă. Ce curios însurat ar putea să nu dea click pe un link titlul ăsta? Well, not me, baby! Așa am aflat că supărarea domniei sale este că, pentru prietenele  ”singure, divorțate și mișto”, categorie din care a făcut parte pentru o vreme, nu se mai găsesc bărbați la fel de ”mișto”. Se pare că toți ar avea defecte ascunse, demne de expunere și demascare publică!

Citez:

”După ce treci de 30 de ani, şansele să găseşti bărbaţi superbi, inteligenţi, manieraţi, rezolvaţi psihic, gladiatori în pat şi liberi sunt zero. Zero. Toţi bărbaţii mişto sunt luaţi. Ăia care rămîn, de cele mai multe ori, au o problemă.”

Un alt mod în care ELE pot fi diferite de EI

Cele două tabere se despart. Este aproape o tradiție în familie și în grupul de prieteni, atunci când mergem într-un magazin mare. Bărbații se reped, flămânzi, curioși și dornici, la rafturile cu device-uri. Doamnele, mai modeste, se uită la cele mai trebuincioase, haine, cosmetice ori d-ale gurii. Fiecare, fie că vorbim de ele, fie că ne referim la ei, este convins că adevărata nevoie se află acolo unde grupul din care face parte își investește timpul alocat. Și, în ruptul capului nu poate înțelege pasiunile de pe lista celorlați, deși le acceptă cu o toleranță mărinimoasă.

În timp ce ne aflam, aseară, într-o scurtă vizită cu prietenii la mall (promit, fără ”aripi picanteeee-aripi picanteeeee”), am fost, cu ocazia unei astfel de situații, martori ai aceleiași dileme și ciociniri de interese ale sexelor, de această dată între o mamă și fiul său. Fetele noastre căutau de zor prin magazinele de țoale și de pantofi. Să cumpere. Noi, băieții lor, ne aflam deja de mai bine de 10 minute la raionul cu tablete. Nu e greu de ghicit ce făceam.  Pentru ca frumoasele noastre să aibă bani de una alta, noi ne limitam la a căsca ochii.

Observ, cu uimire, doamna ce se deplasează printr-o zonă aproape ca o țară a bărbaților. Nu am vreme să mă mir prea tare, pentru că doamna trece ca trenul, trăgând de mână un puști adolescent. Băiatul se oprește o secundă și exclamă cu miere în glas:

”Uite, iPAD-uri!”

Spre scurta mea admirație, se întoarce și doamna, îngăduitoare și arogantă.

”Ce sunt alea aipeduri?”

Este Facebook motiv de divorț?

 

Foto: pinoytutorial.com

”Ia zi mă, ai Feisbuc? Nu? Băă! Nu-mi vine să cred… Tre’ să-ți faci. E tare: gagici, distracție, e mișto!”…

Nu de mult am auzit discuția asta între doi puștani, prea mici, după părerea mea, pentru un cont pe celebra rețea de socializare. Atunci m-am dus cu gândul la faptul că genul acestea de unealtă (cum să-i spun altfel?)  sau de potențială alternativă la viața socială fizică, poate fi o binecuvântare sau un blestem pentru cei ce o utilizează, funcție de modul în care se raportează la ea, de timpul petrecut acolo, de discernământ și, de ce nu, de starea spirituală a utilizatorului.

Toată media de pe la noi vuiește, în ultimele zile, în urma unui studiu recent al Academiei Americane a Avocaţilor Matrimoniali, care arată că Facebook este cauza menţionată în 20% dintre divorţurile din SUA. De asemenea, mai mult de 80% dintre avocaţii de divorţuri spun că numărul celor care folosesc reţelele de socializare pentru a îşi înşela partenerul este în creştere. Probabil că fiece român responsabil se gândește în ce măsură un astfel de efect ar fi posibil și printre conaționalii noștri.

Ce ar trebui să evităm într-o ceartă conjugală

 

Pe blogul Cuplul Creștin puteți citi articolul ”Ce nu trebuie să facem într-o ceartă”, în care puteți afla care sunt  tehnicile „murdare” ce trebuie evitate în cadrul certurilor conjugale.

“Pornography is sexual junk food!”

Oare creștinii sunt scutiți de problemele pe care pornografia le generează în întreaga lume? Nicidecum.

Wow, veți spune, ce legătură are cuplul creștin cu pornografia?

Vă putem garanta, din surse de viață bine documentate, că acest obicei al consumului de pornografie nu este unul exclusiv al necreștinilor, el ținând în sclavie chiar păstori și slujitori ai bisericii. Efectele sale sunt dintre cele mai nocive, la ele adăugându-se sentimentul degradant de vină și de rușine, oprobiul celor dragi și izolarea.

 Citiți pe blogul „Cuplul Creștin” despre efectele devastatoare ale pornografiei, asimilată de către psihologul Marry Anne Layden cu „junk food” sexual, asupra indivizilor și a cuplului.