Dependența de pornografie – teribilă dar nu de neînfrânt!

11 februarie 2013
dependenta

Foto: healyourhome.org

Unul dintre cititorii Martzianului a lăsat zilele trecute un mesaj de încurajare pentru cei care se luptă cu problema dependenţei de masturbare / pornografie. Pe scurt, mesajul lui s-ar traduce prin încurajarea că se poate să scăpăm de aceste obiceiuri ce ne robesc. Mă bucur să aud că mai sunt creștini care cred în schimbare. Eu însumi o promovez, ca unul care a experimentat-o și continuă să beneficieze de pe urma ei. Tonul folosit, însă, este unul puţin cam prea optimist (chiar şi pentru un visător ca mine), asta ca sa nu îi spunem simplist sau naiv. Cititorul nostru afirmă (în mod corect) faptul că în urma consumului de pornografie se secretă dopamina, substanţa care induce adicţia, care ”își cere drepturile”. Sfatul lui: stapânire de sine, eliminarea consumului de pornografie, abstinență, reducerea cantității de dopamină secretată și gata – we’re clean! Sună ușor și la îndemană, aproape ca o plimbare prin parc…

Ar fi bine ca totul să fie atat de simplu! Dar, oprindu-ne aici, nu am face decât să oferim iluzii – care, mai devreme sau mai târziu se vor confrunta cu realitatea eșecului, generând dezamăgiri crunte. Mecanismul dependenței este unul departe de a fi elucidat și controlat de lumea științei. Ce-i drept, nu este imposibil să scapi de acest viciu – nu cu ajutorul potrivit! Aș vrea să încercăm însă un ton mai realist, pentru că vorbim de o problema deloc ușoară. Ar fi bine să putem zice: „de azi nu mă mai uit, nu se mai secretă dopamina ca urmare a stimulării și gata, sunt liber„! Vorbim de mecanisme naturale, create de Dumnezeu într-un mod atat de minunat – pentru binele nostru și pe care păcatul (propriu) a reușit să le deregleze grav. Vorbim de un echilibru perfect care a fost frânt și înlocuit de haos, de pierderea frâielor și de o adevărata dramă prin care trece orice persoana dependentă.

Cei care doresc să se ridice la luptă pentru a-și recâștiga sănătatea minții, a trupului și a sufletului (pentru că ele sunt vin pachet în acest caz) trebuie să se aștepte la o luptă crancenă – mai ales atâta timp cât stimulul încă există. De fapt bătălia de acolo începe – de la o decizie fermă de a face tot ce țne de noi și de a obține tot sprijinul posibil pentru a da la o parte acele acțiuni care nu fac decât să întărească, sistematic, lanțurile robiei.

Citește mai departe…


Un simplu om…

21 decembrie 2009

O mare parte din inima mea a rămas în Bucureşti, pe străzile ca o nemernică junglă de asfalt, ce ţine ostatici sute de trişti şi de singuri. Mi-e dor de ei şi cel mai tare mă doare faptul că astăzi trebuie să am încredere în alţii pentru a-i iubi, pentru a le fi fraţi şi familii, pentru a le oferi un umăr pe care să plângă ori un sandwich atunci când le e foame. Cred că inima lui Dumnezeu va continua să bată pentru ei, asemeni inimii mele şi Îi mulţumesc pentru tot patosul cu care m-a învăţat să îi iubesc, deşi sunt doar un simplu om.

Încheiem anul. E al doilea de când am plecat de acasă, de când nu mai suntem printre voi. Dumnezeu ne-a adus în alt colţ de ţară pentru a ne arăta alţi trişti şi alţi singuri ce au nevoie de iubire, ori de un sandwich. Asta nu înseamnă că v-am uitat, dragii mei prieteni trişti de acasă. Mi-am reamintit de voi, ascultând piesa pe care Pocăiţii au cântat-o şi la Centrul nostru drag, astăzi topit sub şenile de excavatoare. Am revăzut scurţii ani în care am bătut cu piciorul şi cu viaţa fiecare stradă din oraş pentru a vă fi aproape. Şi acum, mi-e un dor cumplit de fiecare dintre voi, deşi v-am lăsat în grija lui… Dumnezeu!

Nu uitaţi ce v-am învăţat: El e singura voastră şansă!

Video: Pocăiţii, Un simplu om.


Copiii noştri şi drogurile

13 noiembrie 2009

copiii-nostri-si-drogurileÎn continuarea propunerii precedente, ţin să le recomand părinţilor, dar şi tuturor acelora care îşi asumă responsabilitatea creşterii şi educării copiilor, cartea „Copiii noştri şi drogurile”, de Ross Campbell.

Descriere:

Ne putem ajuta copiii să reziste tentaţiei drogurilor! Cu siguranţă nu de ele au nevoie pentru a se împăca cu ei înşişi. Cel mai mare pericol este ignorarea problemei drogurilor de către părinţi. Credem că doar copiii din alte familii pot să ia contact cu drogurile. Asta nu li se va întâmpla niciodată copiilor mei! Să nu ne amăgim singuri! Cartea medicului psihiatru Ross Campbell este de o acută actualitate şi ne ajută să înţelegem realitatea fenomenului consumului de droguri înca de la vârste mici. Există mai multe cauze ale abuzului de droguri în rândul copiilor. Părinţii dau vina în primul rând pe anturajul copilului, dar aceasta este de obicei o greşeală. Familia joacă întotdeauna un rol mult mai important în experimentarea şi consumul de droguri al copilului decât suntem dispuşi să recunoaştem. Într-adevăr, noi, părinţii, ţinem în mâini soarta copilului nostru adolescent. Să ne străduim să-i înţelegem nevoile specifice vârstei, problemele lui, personalitatea. Doar asumându-ne răspunderea, ca mame şi taţi, putem să evităm sau să punem capat tragediei dependenţei de droguri. Citeşte restul articolului

Spune NU drogurilor

13 noiembrie 2009