D’ale Oradiei (1): nopțile superbe ale orașului meu preferat

Conferinţele Regionale EGM – Familia, Biserica şi Şcoala Duminicală

Pentru mai multe informații, vă invit să vizitați site-ul Fundației Echipare pentru Generația de Mâine (EGM).

”Power Of Passion” Concert Tour – Glory Gates Quartet

Sursa: http://ggqf.org/home 

Un om al rugăciunii este cel ce poate face diferența!

Cristos își cheamă copiii la o relație personală cu El. Poate că, în timp, ne-am pierdut dragostea dintâi și ne-am răcit față de El; poate că nu am trăit ca și Mântuitorul, oferind modele; poate că am pierdut focul și adevărul dureros din predicarea Evangheliei, oferindu-le oamenilor entertainment și nu oportunitatea conectării la divinitate. Știm atât de multe DESPRE DOMNUL, dar îl cunoaștem atât de puțin PE EL…

Doamne, ajută pocăiții să se pocăiască!

VIDEO: Liviu Olah, om al rugaciunii…

”Isus poate învia pe orice ”Lazăr” din morți, dar noi trebuie să dăm piatra la o parte (de poticnire).” LIVIU OLAH

A fost odată… Bundi

L-am cunoscut pe strada Shakespeare din Oradea, în urmă cu doi ani. Locuia… la ţevile de pe aleea cu pricina, pe lângă conductele de apă caldă, aruncate sinistru pe marginea drumului. S-a prezentat simplu: “Bundi”. Nu am reţinut din prima, ca un uituc ocupat ce mă aflu. Bundi nu s-a supărat. S-a prezentat şi a doua şi a treia oară. Multă vreme nu am ştiut de unde şi până unde toată lumea îl strigă… Bundi, până în ziua în care un coleg cu multă experienţă în lumea pestriţă a oamenilor săraci şi trişti din Bihor, mi-a spus tragicomica poveste: Bundi… de la bunda pe care obişnuia să o poarte, indiferent de anotimp, în urmă cu ceva ani şi de care s-a descotorosit înainte ca noi să ajungem să o cunoaştem.

Bundi… un suflet mare ca o cicatrice pe faţa lumii civilizate, ascuns în spatele unui zâmbet larg şi al unui umor inconfundabil. Niciodată nu a uitat să ne zâmbească, oricât ar fi fost de singur, de trist, de înfometat. Am încercat să îl învăţăm ceva engleză, atâta câtă să ştie să strige după maşină, de câte ori ne opream sau plecam de la ţevile ce îi serveau de dormitor şi sufragerie, în fiecare zi de joi.

“Ai laav iuuu”, răsuna inconfundabil salutul lui Bundi la despărţire… Uneori le mai încurca, fără însă a reuşi să ne supere, lundu-şi „guud baii” chiar înainte ca noi să reuşim a coborî pentru a-i oferi pacheţelul cu mâncare, cu săpun sau cu alte mici atenţii.

Uneori, atunci când avea impresia că nu îl aude nimeni, Bundi mă trăgea la o parte, ca să îmi spună la ureche… secrete; mici pentru noi toţi, mari şi importante pentru inimioara lui plină de frig, realităţi, speranţe şi gânduri. Uşor – uşor am ajuns să îl cunosc, să îl înţeleg… să mă doară.

O viaţă… ce viaţă! A pornit prin lume trist şi cu şansa a doua, a terminat necunoscut şi umil. Puţini ştiu că în spatele aparenţelor veşnic în nevoie de pantofi sau de haine se afla… omul Bundi, în lipsă şi nevoie de prieteni şi de Dumnezeu…

Am avut onoarea să îl cunosc pe Bundi, cel mai complex om simplu şi cel mai trist om zâmbitor din câţi am întâlnit vreodată. Acum eu însumi sunt mai sărac şi mai singur fără el, alături de o lume întreagă ce i-a fost străină şi nepăsătoare…

Înainte de a părăsi oraşul acesta frumos şi trist am aflat că Bundi nu mai este! Zâmbetul lui larg şi sincer a îngheţat pentru totdeauna, făcând ca totul să pară şi mai sărac în jur.

Adio, prietene drag!…

D’ale Oradiei (1): dormitorul verde…

Duminica, interzis la pipi!…

De vreo câteva zile ne-au venit în vizită rubedeniile din Bucureşti. Mai exact soră-mea, împreună cu cele două mândreţe de copile ale ei, care mă strigă simplu şi afectuos… „unchiu”.

Spre ruşinea noastră, dar mai ales datorită îndatoririlor de serviciu, în primele zile nu prea am avut timp de ele. Astăzi, însă, a fost ziua aleasă pentru scosul pârlelii. Am dat o raită prin Felix dar şi prin toate colţurile mai acătării ale Oradiei, urbe mândră şi încărcată de tradiţie, chiar de frumos, mai ales pe acolo pe unde mâna crudă omului modern nu s-a hotărât încă să strice…

„Vitamina C” în Oradea

Trupa creştină „Vitamina C” se va afla în Oradea dumincă, 11 octombrie 2009.

Sunteţi aşteptaţi la Biserica Penticostală „Betania” , din strada Doina, nr. 19,  începând cu orele 10.  

Oradea în 1919 şi în 2008

Am văzut nişte filmuleţe care mi-au reamintit ce m-a determinat să las Capitala, prietenii, familia şi să mă mut aici. Sper să vă placă şi vouă, având în vedere mai ales background-ul muzical.

1919: