Scrisoare deschisă către Noua Republică – de la un naiv neimplicat politic

26 iunie 2014
tearing apart

foto: cloudfront.net

Dragilor,

Nu sunt membru al Noii Republici. Dar v-am votat! Am crezut în voi. Și pentru acest motiv nici nu mi-e rușine să vorbesc. Nu fac parte din nici o tabără. Dar v-am văzut și pe unii și pe alții (atât cât se poate vedea din afară) gafând și încăpățânându-vă crunt. Și m-am săturat să tac!

Nu este rolul meu și nici nu prea ajută în situația actuală să înțeleg care dintre voi are mai multă dreptate, mai ales că aceasta se împarte. Mi-aș fi dorit să văd că sunteți suficient de maturi încât să puneți capăt diferendelor, acceptându-vă nepătimaș și smerit propriile greșeli, iertându-le pe ale celorlalți și fiind gata să învățați din ele. Sunteți într-un moment sensibil, în care tot ce ați clădit tinde să se ducă de râpă și nu pe mâna celor din afară și nici din cauza lor!

În speranța că nu voi supăra pe nimeni, vă întreb, naiv dar bine intenționat: cu toate luptele astea dintre voi, mai puteți fi oare cei ce promit să pună umărul la reformarea clasei politice? Aveți idee cum se conduce o țară, dacă nu puteți urni un partid? …Citește mai departe…


Martzianul dement

6 decembrie 2009

Cineva, un om politic cu „atitudine” tipică politicianului român, om al ciolanului, m-a facut dement. Este unul dintre cei ce promovează „bunul simţ„, un nou mod de a face politică. Dincolo de argumentaţia slabă, puerilă pe alocuri, care dă impresia scrierii după dictare, domnul cu pricina nu are prea multe de spus. El deţine un „blog politic” pe care nu ai voie să fii posesor de creier. Încă de la primul comentariu eşti „verificat” şi ţi se spune asta, probabil tot în spiritul respectului faţă de cetăţean.

Nu mă deranjează să fiu făcut astfel, nici chiar să mă văd mângâiat mai dur. Voi continua să îmi expun deschis părerile, să militez pentru adevăr. Şi pentru dreptate (of, cum au confiscat alţii înainte această expresie atât de valoroasă, astfel încât să nu o mai poţi folosi fără a fi bănuit de a avea culoare politică!). Pe aceeaşi treaptă cu mine a fost pusă şi o doamnă, care a îndrăznit să creadă altceva. Domnul postac de partid a trimis-o imediat la cratiţă, demonstrând că nu se poate despărţi de modelul patern misogin.

Vreţi numele lui? Vreţi şi informaţiile, publice de altfel, care să demonstreze nu este ceea ce pare sau ceea ce se prezintă a fi? Nu vi le dau. Nu mai contează. Blogul cu pricina intră la „recycle bin” pentru propria-mi conştiinţă de cetăţean şi de blogger. Cum ar spune domnul Geoană, credeam că e om serios, dar el de fapt face politică…

Mă duc să văd rezultatele la vot. Vom vedea ce va fi. Până una alta, să aibă Dumnezeu milă de ţărişoara asta, care are nevoie mai mult ca niciodată de linişte!