Vă mai rugați pentru conducătorii voștri? Dar pentru aceia care nu vă plac?

24 iunie 2014

page

Cu toții facem sau chibițăm politica (că deh, doar e la modă) și strigăm, ridicând pumnul (cel mai adesea într-un mod virtual) către aceia care ne conduc. Unii au ajuns departe, mult prea departe, cu manifestările acestea, până la a practica o obsesie total nebiblică și lipsită de principii.

Mă întreb, câți dintre noi ne mai rugăm pentru ei? Nu doar pentru cei care ne plac și sperăm să ajungă la putere, ci pentru toți, cei care, pentru o vreme, ne sunt conducători. Pentru că Dumnezeu ne învață nu să le împrumutăm armele și obiceiurile, ci să ne RUGĂM pentru ei, dacă vrem să ne fie mai bine:

Înainte de toate, te îndemn să faci cereri, rugăciuni, mijlociri şi mulţumiri pentru toţi oamenii, pentru împăraţi şi pentru toţi cei ce sunt în poziţii înalte, ca să putem duce o viaţă paşnică şi liniştită, cu toată evlavia şi demnitatea. Acest lucru este bun şi bine primit înaintea lui Dumnezeu, Mântuitorul nostru, Care doreşte ca toţi oamenii să fie mântuiţi şi să vină la cunoaşterea adevărului. (1 Timotei 2:1-4, NTR)


Martzianul dement

6 decembrie 2009

Cineva, un om politic cu „atitudine” tipică politicianului român, om al ciolanului, m-a facut dement. Este unul dintre cei ce promovează „bunul simţ„, un nou mod de a face politică. Dincolo de argumentaţia slabă, puerilă pe alocuri, care dă impresia scrierii după dictare, domnul cu pricina nu are prea multe de spus. El deţine un „blog politic” pe care nu ai voie să fii posesor de creier. Încă de la primul comentariu eşti „verificat” şi ţi se spune asta, probabil tot în spiritul respectului faţă de cetăţean.

Nu mă deranjează să fiu făcut astfel, nici chiar să mă văd mângâiat mai dur. Voi continua să îmi expun deschis părerile, să militez pentru adevăr. Şi pentru dreptate (of, cum au confiscat alţii înainte această expresie atât de valoroasă, astfel încât să nu o mai poţi folosi fără a fi bănuit de a avea culoare politică!). Pe aceeaşi treaptă cu mine a fost pusă şi o doamnă, care a îndrăznit să creadă altceva. Domnul postac de partid a trimis-o imediat la cratiţă, demonstrând că nu se poate despărţi de modelul patern misogin.

Vreţi numele lui? Vreţi şi informaţiile, publice de altfel, care să demonstreze nu este ceea ce pare sau ceea ce se prezintă a fi? Nu vi le dau. Nu mai contează. Blogul cu pricina intră la „recycle bin” pentru propria-mi conştiinţă de cetăţean şi de blogger. Cum ar spune domnul Geoană, credeam că e om serios, dar el de fapt face politică…

Mă duc să văd rezultatele la vot. Vom vedea ce va fi. Până una alta, să aibă Dumnezeu milă de ţărişoara asta, care are nevoie mai mult ca niciodată de linişte!


Biologie politică – aşa arată un cameleon

3 decembrie 2009

Mă simt minţit. Nu doar mă simt, ci aşa sunt. Până când veţi proceda astfel, iubiţi politicieni?

Este penibil să îl văd pe Crin Antonescu, la „Marea Confruntare” în echipa lui Mircea Geoană, aplaudând frenetic intervenţiile lui, comportându-se ca şi când i-ar fi fan de o viaţă.

Românul simplu de la ţară, ca şi orice votant din Balta Albă, ar zice cam aşa:

Nu ţi-e ruşine, mă?

Video: Crin Antonescu, despre şi pentru Mircea Geoană


Crin… ofilit!

24 noiembrie 2009

Foto: MEDIAFAX

„Bieţii lampagii”, ca să citez un mare poet pesedist, sunt tot mai rari, într-o societate care se stinge odată cu lumina din ea. În vremuri de criză politică şi economică, asistăm la un teatru trist din partea aleşilor noştri, pe care îi avem şi pentru că îi merităm, poate.

Unii au avut aşteptări mari de la Crin Antonescu. Poate că de data asta” va fi diferit. Poate că el, cel fără funcţii şi păcate politice, va demonstra că se poate. Nu a fost să fie astfel. Nici nu este pentru prima oară când românii o muşcă. Crinul nu e atât de alb cum ar fi vrut să pară. În plus, se văd pe faţa lui pete de uscăciune volundară. S-a ofilit…

Nu sunt un admirator al Preşedintelui Băsescu, deşi m-am educat să văd ceva bun în fiecare dintre semenii mei. A fost unul dintre marile secrete, care m-au ajutat a rezista mai bine de 12 ani în lucrul cu oamenii străzii. Însă, ceea ce se întâmplă în România zilelor acestea este o ruşine. Citeşte restul articolului…


Căderea nebinevenită a unui guvern neperformant

13 octombrie 2009

Nu sunt turmentat… Nici nu mai ştiu cum este să te simţi astfel, de mai bine de 12 ani. Sunt doar cetăţean… afectat. Peste mine, peste noi, peste o scurtă vreme, vin alegerile. Iar eu, ca un bun român ce mă aflu, ar trebui să mă pregătesc de vot. Dar, mai ales după mascarada de libidinism politic de astăzi (dacă îmi este permis să inventez un cuvânt care să descrie mai bine situaţia, cu jenă, ruşine şi miloane de scuze), mă văd nevoit să întreb, ca şi cum aş fi rescris de mâna lui Caragiale:

„EU.. cu cine votez?”

„Guvernul Boc a căzut din funcţie. 254 de parlamentari au votat pentru moţiune, PDL acuză UDMR de trădare…”

Citeşte restul articolului…