Cea mai mare aventură atunci când locuiești în Sebastian nu este (cum s-ar crede) lumea pestriță și teama de a veni seara târziu acasă ci… schimbarea unui apometru! Cum mi-am făcut norma de cuvinte urâte (spuse, creștinește, în gând) pe vreo doi ani, sper ca experiența să nu se repete prea curând!
Să vă zic și vouă cum a stat trebușoara, ca să nu muriți nepricepuți: am chemat un instalator autorizat, lăudat și cu referințe de la proprietară (ne-a mâncat în partea dorsală, pentru că mergea, cică, și cu un vecin, un prieten, etc), pentru o treabă catalogată ca fiind simplă rutină: schimbarea unui apometru. M-am bucurat să văd că ne vin doi în loc de unu: nenea instalatoru’ cu mustață și-a adus și un ajutor, șomer săracu’, dar cu burtă…
Mi-a trecut imediat, atunci când am realizat că amândoi sunt luați bine la măsea… În primele 10 minute, bravul nostru prestator de servicii la domiciliu și-a tras cu un clește ascuțit în cap, reușind să și-l spargă (capul, nu cleștele!). După ce și-a acordat primul ajutor, direct la locul de muncă, folosind șervețele din dotare (din dotarea mea, nu a lui), omul a continuat să gâfâie și să ofteze, de parcă lucra la dezamorsarea unei bombe cu ceas, nu la un amărât de apometru. Citește mai departe…