Păcatul sau hula împotriva Duhului Sfânt? Cum adică? Ce e ăla?

17 martie 2018

Să nu mă acuzați că nu am ce face… Știu că s-a mai vorbit despre asta. Și știu și că se va mai vorbi. Dar, na, mă simt dator, după ce am dat de două ori într-o zi de întrebare, să o mai fac o dată, așa, simplu și la obiect, cum îi place, de cele mai multe ori, Martzianului…

Ați întâlnit, vreodată, creștini care se întreabă:Care este, neică, păcatul împotriva Duhului Sfânt?” Motivația, de cele mai multe ori, nu este simpla curiozitate intelectuală, ci teama că ceva din ceea ce ar putea face… nu va fi iertat de Dumnezeu. Unii consideră, eronat, că acest păcat înseamnă respingerea Legii, a Decalogului. Desigur, una dintre porunci – cea cu privire la ziua de odihă, determină, de regulă, această argumentație – nu toată Legea, cum ați putea crede. Dar aceasta este o altă discuție deja… Credința că hula împotriva Duhului Sfânt s-ar referi la încălcarea Legii este argumentată cu textul din Faptele Apostolilor 51-56. Citind textul înțelegem, oarecum, de unde au tras distinșii comentatori concluzia aceasta. Din păcate, din nou, se face greșeala scoaterii din context și aceea de a nu alege pasajele care vorbesc, direct, despre subiect. Și astfel, ceea ce ar fi putut să fie ”la mintea cocoșului” se transformă într-o mare eroare…

Pentru a lectura un astfel de pasaj, în care Hristos vorbeste despre hula împotriva Duhului Sfânt și care să ne lumineze, deschideți-vă Bibliile la Evanghelia dupa Matei, la capitolul 12. Acolo citim cum, plin de Duhul Sfant, Domnul Isus Hristos a făcut o serie de minuni: mai întâi a vindecat un om cu mâna uscată (Matei 12:9-14), apoi i-a vindecat pe toți bolnavii care au venit la El (Matei 12:15) și, în final, a vindecat un îndrăcit orb și mut. Ați putea crede că, după o astfel de manifestare de forță, nimeni nu a mai avut curajul de a-i contesta apartenența la divinitate. Și totuși…

Oamenii simpli au fost uimiți, iar în inima lor a început să înflorească, asemeni unui trandafir, credința. Citez: „Toate noroadele, mirate, ziceau: „Nu cumva este acesta Fiul lui David?” (Matei 12:23)

Fariseii, însă, NU au crezut: „Când au auzit fariseii lucrul acesta, au zis: „Omul acesta nu scoate dracii decât cu Beelzebul, domnul dracilor!” (Matei 12:24) Ei au hulit, atribuind lucrarea lui Dumnezeu… Diavolului și respingându-L, în consecință, pe Mântuitorul.

Citește mai departe…


De ce avem nevoie de Isus Hristos?

18 octombrie 2012

Cum ar putea un Dumnezeu drept să-l ierte pe omul rău și El să rămână totuși drept după aceea?

VIDEO:Evanghelia” – Paul Washer (subtitrat în limba română)


Se poate spăla o inimă murdară cu apă sfințită?

9 aprilie 2010

Nu e nimic sfânt în reeditarea veșnicei bătălii pentru un loc în față la… agheasmă. De sărbători, oameni mari și mici, gârboviți de sărăcie și de urâțenie a sufletului – ca noi toți de altfel – preferă iluzia disperată a unei ispășiri instante, în locul unei întoarceri definitive și necondiționate către Creatorul lor.

Astăzi, de sărbătoarea Izvorului Tămăduirii, mai multe locașe de cult din țară au fost scena unor manifestări oribile, transformându-se în câmp de bătaie. Sfințenia, aparent obținută prin înghionteli și cotăială agresivă, cu murmure blasfemice printre dinți, a strâns laolaltă mii de suflete triste și înșelate, care, dacă vor fi întrebate de ce, vor răspunde la fel: pentru sănătate, pentru fericire și copii, pentru că așa se face și pentru că așa trebuie. Pentru o izbăvire care pare a nu mai veni niciodată…

Dragi români, vă dau un sfat, cu toată dragostea: nu aveți nevoie de apă sfințită, ci de… inimi sfințite! Aceasta nu se ia cu forța, ci apare ca urmare a unei alegeri personale. Și nu durează o zi, nici o lună sau un an, ci toată viața. Hristos ne-a poruncit „FIȚI SFINȚI”, nu „beți apă sfințită”… Inimile murdărite de păcat vor putea fi spălate doar în sângele Mântuitorului, în nimic altceva!

Dumnezeu să aibă milă de noi!

Foto: ArhivaFoto.ro