Un tribut al iubirii – la o lună după moartea soției, cu care a fost căsătorit timp de 75 de ani!

1 mai 2014
lorraine-2

Foto: Fred Stobaugh

Cu fiecare fibră mistuită de flăcările flămânde, chibritul aprins își trăiește, neputincios, destinul de a se mistui de dragul scopurilor altora. Ne fascinează, mai ales la vârsta copilăriei, fiecare secundă care trece peste el, scurtându-i crud  din viața luminoasă, parcă nedrept de fierbinte. Uneori, ploaia sau vântul îi vor stinge vremelnic aura ce i-a fost binecuvântare și blestem, o întreagă menire de a fi. ”Nici o pagubă”, ne zicem, ”vom folosi altul”, că doar e lumea plină de ele. Alteori, ca într-o dulce răzbunare, utilul chibrit mușcă din degetele ce îl poartă spre destinul cu care a fost înzestrat încă de la facere.

Am învățat că în lume trebuie să fim lumini. Cei mai mulți dintre noi (cei cunoscuți ca fiind creștini) se zbat să facă asta. Aflăm repede, însă, că suntem lumină pentru unii și chin pentru alții. Cel mai trist este că durerea o păstrăm pentru acasă, acolo unde cei dragi ne acceptă așa cum suntem și au răbdare… Din fericire am învățat și că sunt exemple care merită urmate, de la care putem ști că suntem datori cu lumină și căldură în primul rând față de cei dragi! Doar apoi ne vei putea îngriji și de alții. Citește mai departe…