Ne cere Isus să ținem legile din Vechiul Testament sau anulează El Legea?

28 mai 2012

Foto: southridgeworship.com

M-am trezit apostrofat de un nene (pe TPU), care îmi atrăgea atenția, cu superioritate, că legile din Vechiul Testament sunt obligatorii pentru noi, creștinii (inclusiv tăierea împrejur), ca urmare a cuvintelor Domnului Isus din Matei 5:17 (”Să nu credeţi că am venit să stric Legea sau Prorocii; am venit nu să stric, ci să împlinesc”).

Tot domnul în cauză, adăuga:

Eu unul am fost sătul de atâtea aberații proferate în numele lui Dumnezeu și am renunțat la creștinism”.

Din păcate sunt prea mulți astfel de oameni care, dezamăgiți de creștini și amăgiți de pseudo-cercetătorii de ocazie, renunță făra măcar a cerceta cum se cuvine. Redau în cele ce urmează, răspunsul meu pentru acest om,  dar și pentru toți cei ce își pun, la rându-le, aceeași întrebare.

Citeste mai departe…


Unde-i gerul Bobotezei?

6 ianuarie 2010

Astăzi este ziua în care se sărbătoreşte Botezul Domnului Isus Hristos. Biblia ne relatează faptul că El a venit la Ioan Botezătorul, la Iordan, cerând să fie botezat, prilej pentru o scenă incredibilă chiar şi pentru martorii la eveniment. Tabloul m-a fascinat dintotdeauna, ca pe unul cu o capacitate imaginativă superioară.

Boboteaza, împreună cu Sfântul Ioan de mâine, încheie la români ciclul sărbătorilor de iarnă. Tradiţiile şi obiceiurile, aşa cum ne stă nouă bine, sunt dintre cele mai diverse. Se spune că sunt momentele în care natura se purifică, mai ales apa. Preotul aruncă o cruce în apă, pentru a fugări diavolii de acolo. Aceştia din urmă se vor năpusti pe câmpuri, goniţi de lupii din păduri. În unele zone există obiceiul ca barbaţii mai curajoşi să se avânte pentru a o aduce înapoi. Câştigătorul acestui miniconcurs rece ca gheaţa pleacă mulţumit acasă, pentru că i se spune că va avea noroc tot anul. Se mai crede faptul că astăzi animalele vorbesc şi capătă puteri supranaturale. Nu vă sfătuiesc să vă uitaţi toată ziua la o vacă sau la câinele vecinilor. Vă garantez eu, nu vor zice nimic nou…

Din copilărie am aflat că de Bobotează e frig. Atât de frig, încât s-a scornit expresia „gerul Bobotezei„. Culmea, zilele astea nu se mai respectă nici treabuşoara asta. Nu în natură, cel puţin. După câteva zile de ger total, cu îngheţ şi ninsoare, astăzi plouă şi se dezmorţeşte simţitor. Am rămas, odată cu încălzirea globală şi cu criza economică, şi fără gerul copilăriei.

Închei cu apa sfinţită, agheasma. Unii o iau de la Biserică, deoarece se spune că ar avea puteri miraculoase. Cică nu se strică tot anul. Mai mult, la necaz sau strâmtorare, se bea pe stomacul gol pentru a aduce liniştea în suflet şi a limpezi mintea. Anul acesta s-au pregătit tone, iar oamenii s-au aşejat la coadă de la primele ore pentru a prinde o sticluţă cu aşa ceva. Mă întristează să văd că, deşi mulţi dintre cei de acolo, probabil că nu au nimic în comun cu cele sfinte şi uită constant de Dumnezeu, aleg să creadă că există scurtături, pentru a-şi linişti conştiinţa…

Unde e gerul Bobotezei, vă întreb? Răspund tot eu, cu amărăciune:

Gerul nu-i afară, ci în inimile noastre, fraţii mei!…