Drive-by în traficul din București

Să nu mă întrebați de unde știu termenul din limba engleză. Pot să vă confirm că nu de la școală! Din fericire sunt rare situațiile în care să îl vedem pe viu pe străduțele colorate ale Capitalei noastre. Acțiunile mafiote de tip ”hit and run” încă nu își au un loc bine definit, deși sunt ilustrate din belșug în importul de deșeuri pseudo-democratice cu care ne-am pricopsit de 25 de ani încoace. Civilizații ne-au pus la dispoziție atât miere cât și otravă – după revoluția în care am instaurat, prin crimă, democrația – iar noi le-am acceptat tâmp și inconștient pe amândouă.

Nu am nici un dubiu că educația oferită de profesorii ”Stradă, Internet, Filme și Jocuri” vor face tot mai posibile astfel de scene, pe măsură ce o nouă generație ne ia locul. Ele vor deveni parte a banalului cotidian, cel puțin în anumite zone mai gri ale orașului, mai ales că cei care ar trebui să ofere ghidare, sprijin moral, material și spiritual ori modele… dorm pe bancheta din spate a țării!

Ieri, în timp ce (soț responsabil ce mă aflu)  îmi conduceam soția la muncă, am fost martor la teribila nelegiuire, prefațată. Venit pe neașteptate, de nici nu mi-am revenit, evenimentul m-a lăsat cu un gust amar, despre care nu puteam să nu scriu, măcar așa, oleacă.

Să vă spun cum a fost…

Biserica, în lupta împotriva traficului de persoane și a exploatării sexuale din România

Ryan Crozier, Președintele Asociației eLiberare

Într-o lume tot mai dominată de egoism și nepăsare civică, unul dintre rolurile primordiale ale bisericii ar trebui să fie lupta – eficientă, pe față și bazată pe principii sănătoase – împotriva fenomenelor antisociale care influențează iremediabil destine și distrug vieți. O abordare practică și care are la bază o corectă fundamentare în realitățile vremurilor pe care le trăim va aduce beneficii, atât pe termen scurt (în viața indivizilor, în societate) dar și pentru eternitate.

Astăzi vă propun să ne oprim la traficul de persoane și exploatarea sexuală. Ca unul care a observat fenomenul de aproape – prin prisma implicării, timp de mai mulți ani, în lucrul direct cu persoanele fără adăpost – subiectul va fi mereu actual, atâta vreme cât va exista un singur traficant și o singură victimă, existentă sau potențială. Salut implicarea tot mai serioasă în acest domeniu a unei organizații creștine relativ tinere, pe nume ”eLiberare”. Deși aceasta s-a lansat oficial pe 1 aprilie, nu sunt deloc o glumă, după cum singuri o afirmă pe site-ul lor.