Foto: personal.psu.edu
Urlă întruna… Nu de azi, nu de ieri, ci încă de duminică seara, atunci când am ajuns, frânți dar teferi, în biroul ReMa (partenerul maghiar al Every Generation Ministies) din Budapesta. Pentru cei mai mulți, care cu siguranță nu au de unde să știe, mă refer la câinele vecinilor de imobil din Bartók Bélla út # 25.
Bietul animal, trist și uitat de cei dragi pentru propria-i existență, probabil că și-a infectat bojocii de atâta jale izvorâtă din singurătate. Urlă ziua, urlă noaptea, geme și rage cât îl țin puterile, doar-doar se va găsi cineva care să reinventeze mila și omenia sau… dragostea de câine.
La început am avut o abordare clasică, aceea caragialistic – românească, cea de genul : ”Bubico, mânca-te-ar hingherii!”. Îmi venea să mă duc să îi crăp capul cu ceva cât mai tare, în lipsa unei lopeți adecvate operațiunii.
Publicat de martzian 
la martzianu' 