Hristos nu a candidat – dar ne cere să iubim după vot!

CÂTEVA GÂNDURI DUPĂ ALEGERI…

Alegerile s-au încheiat.

Avem un nou președinte.

Ne place sau nu, e președintele nostru – ales democratic. Dar ultimele luni au lăsat în urmă mai mult decât un câștigător. Au lăsat răni, diviziune, ură. Cuvinte grele. Mizerii care nu ne reprezintă în mod normal. Ne-am făcut deseori de rușine, promovând lumina cu armele întunericului.

A fost o campanie electorală lungă. Grea. Urâtă. Ea a început cu mult înainte de prima încercare de desfășurare a alegerilor și a continuat luni în șir.

Pentru unii a fost o confruntare între două ideologii.
Pentru alții a fost un răspuns emoțional la frustrare, alimentat de manipulări, de fiecare parte.
Cei mai puțini au fost cei care au ales să nu se dezică de la principii. Să tacă. Să se roage. Câți or fi fost? Într-o astfel de luptă la baionetă, cei mai puțini au fost cei care nu au greșit deloc…

Poate că cel mai trist lucru a fost acela că și Biserica a fost contaminată de spiritul de luptă. Frați care nu-și mai vorbesc. Grupuri de rugăciune sau amvoane care s-au transformat în forumuri de propagandă. Lideri care au confecționat profeții „din burtă”, doar ca să susțină o agendă.

Observ cu tristețe că suntem într-un mare impas – care ne poate împiedica să mergem mai departe, ca și când nimic nu s-ar fi întâmplat.

Poate că și tu te întrebi:

CE NE FACEM ACUM?