Seară de film la Calvary Chapel București

2 aprilie 2015

10926220_681506691972363_2371701701281966494_n


Când inima cântă, vocea devine cel mai frumos instrument…

6 februarie 2015

VIDEO: Alabaster Box – Hallelujah


Estetica urâtului (1)

16 ianuarie 2015

De ce mai sunt încă oameni care dorm pe stradă?

3 ianuarie 2015

mws

Eu cred că dacă biserica ar fi făcut tot ceea ce trebuia să facă nu am mai avea pe nimeni care să doarmă pe străzi”. (Michael W. Smith)

Adesea ne este greu să pășim în afara zonei noastre de confort, din păcate. Ne creem cluburi duminicale selecte, unele mai mari și altele mai mici, unde tot ceea ce vrem este să ne simțim bine. Și apoi le numim ”biserici”. Muzica, predicile, mirosul, luminile, scaunele, temperatura, totul este făcut în ala fel încât să ne mulțumească. Și apoi plecăm, devenind brusc oameni comuni, lumești, timp de o săptămână.

Semănăm tot mai puțin cu Hristos, pentru că dragostea celor mai mulți se răcește…

Doamne, ajută-ne să facem ceea ce ar trebui să facem! Și ajută-ne să te iubim pe Tine și pe semenii noștri tot așa cum Tu ne-ai iubit mai întâi!


Dăruind „bucurie de Crăciun”. Ce zici, te bagi?

21 noiembrie 2014

Bucurie de Crăciun

Martzianul vă provoacă şi anul acesta să dăruiţi „bucurie de Crăciun„. Cu ocazia sărbătorii Nașterii Mântuitorului ne-am propus să mergem cu Vestea Bună la 250 de semeni cărora nu se înghesuie multă lume să le bată la uşă: aceia dintre noi fără o locuință.

Cu ajutor de sus, vrem să oferim dovezi practice de dragoste: vom duce cadouri la peste 100 de copii, vom găti 1000 de sarmale şi alte bunătăţi pentru toată lumea, le vom oferi îmbrăcăminte celor care tremură de frig.

Nu vom uita de colinde şi de mesajul plin de speranță al sărbătorii, care este valabil pentru toţi oamenii, din orice vreme şi circumstanță.

Căci un Copil ni s-a născut, un Fiu ni s-a dat, iar autoritatea va sta pe umerii Săi! Va fi numit: «Sfetnic minunat, Dumnezeu puternic, Tată veşnic, Prinţ al păcii.» (Isaia 9:6, NTR)

Dacă vreţi să vă alăturaţi acestei iniţiative, vă invit să vizitaţi site-ul campaniei Bucurie de Crăciun, sau varianta în limba engleză – Joy 4 Christmas.


Jocul marilor mici și cel al micilor mari…

15 noiembrie 2014

mom shoes

Priveam zilele trecute la copii cum se joacă. Fetițele încalță pantofii mamei. Își iau poșetă și se dau cu ruj, se transformă de la un minut la altul în doamna învățătoare, în doamna asistentă sau într-o mămică iubitoare. Băieților le place să se dea șoferi sau polițiști, luptători de comando sau meseriași care repară diferite lucruri prin casă. Adesea pot fi văzuți împreună, jucându-se cu rândul de-a mama și de-a tata, de-a părinții și copiii, etc.

Privind la joaca  copiilor, aparent inutilă pentru mintea nesuferit de pragmatică a adultului, m-am dus cu gândul la noi, cei ”care suntem”. O, cât de des creștinii imaturi și iresponsabili se joacă de-a biserica! De câte ori nu fac din lucrurile serioase un simulacru, o maimuțăreală ieftină și pe care nu sunt dispuși să o ducă până la capăt! Ne facem că ne pasă, ne facem că iubim, ne facem a duce un trai sfânt, trișăm și nu dăm socoteală, una vorbind și alta trăind. Mai rău, luăm pauză de la pocăință ori de la lecțiile Tatei și schimbăm rolurile sau regulile jocului atunci când ne taie capul… Cel mai trist este că, atunci când totul este la iveală, alegem calea tristă a mizeriei ascunse sub preș, negarea și eliminarea celor incomozi.

Privind copiii care se joacă de-a adulții și creștinii care se joacă de-a biserica, am înțeles marea deosebire dintre ei: copiii iau totul mult mai în serios! Copiii au învățat să se bucure de jocul lor.

Privind copiii care se joacă de-a adulții și creștinii care se joacă de-a biserica am înțeles marea asemănare dintre ei: și unii și alții vor da socoteală pentru neascultarea din timpul jocului. Tata îi pedepsește pentru îi iubește…

Mi-ar placea să pot spune mai multe pe tema asta, să privesc mai mult și mai de aproape. Dar nu pot: privitul doare, uneori…

De fapt, cu toate că acum trebuia să fiţi învăţători, voi aveţi din nou nevoie de cineva care să vă înveţe adevărurile elementare despre cuvintele lui Dumnezeu; aveţi nevoie de lapte, nu de hrană tare.” (Evrei 5:12; NTR)


Replica unui bărbat nașpa pentru o femeie mișto…

29 octombrie 2014

man_2_

Pentru că uneori nu am somn, am rămas să mai bântui oleacă pe net. Asta și mulțumită faptului că jumătatea mea cea mai bună nu este acasă, să mă beștelească pentru că nu îmi respect orele de odihnă. Parcă o aud șoptind, cu o clătinare din cap (moment în care sar ca în pruncie, când ne prindea bunica furând din cozonaci – în timpul postului):

”Bubu, nu mi se pare normal…”

Da, nu e normal și doamna mea are tot dreptul să mă dojenească. Acum însă am o scuză – una care ține! Astăzi nu sunt acasă și prin urmare somnul se lipește mai greu de mine. Deși toți mă știu acasă și fizic sunt în casa pe care o numim acasă, eu tot nu mă simt acasă. De ce? Pentru că acasă este pentru Martzian doar acolo unde este și ea (iar ea lucrează în ture și iese dimineață). Trebuie să mă credeți pe cuvânt, sau să alegeți să iubiți la fel pentru a înțelege…

În fine… Ca să nu ruinez ce a mai rămas din această noapte, voi scurta relatarea, care astăzi nu mă lasă să adorm tăcut. Chiar la momentul stingerii, mi-a sărit în ochi un articol ”catchy”: ”Nu cred în bărbații însurați”, scris, evident, de către o doamnă. Ce curios însurat ar putea să nu dea click pe un link titlul ăsta? Well, not me, baby! Așa am aflat că supărarea domniei sale este că, pentru prietenele  ”singure, divorțate și mișto”, categorie din care a făcut parte pentru o vreme, nu se mai găsesc bărbați la fel de ”mișto”. Se pare că toți ar avea defecte ascunse, demne de expunere și demascare publică!

Citez:

După ce treci de 30 de ani, şansele să găseşti bărbaţi superbi, inteligenţi, manieraţi, rezolvaţi psihic, gladiatori în pat şi liberi sunt zero. Zero. Toţi bărbaţii mişto sunt luaţi. Ăia care rămîn, de cele mai multe ori, au o problemă.

Vă las pe dumneavoastră să descoperiți problemele pe care toți bărbații le au, conform cu opinia autoarei. O să vă rog doar să nu vă înfierbântați prea tare, chiar și dacă veți decide, asemeni mie, că merită exprimat un punct de vedere sau o replică. S-au stârnit deja destule pasiuni pe tema asta.

I-am lăsat doamnei (pe facebook, unde altundeva?) un mesaj  din partea mea, unul dintre bărbații nici mișto, nici superbi, dar însurați definitiv și iremediabil, interesat doar de fericirea femeii cu care a ales să își împartă bunele și relele (și cu care s-a căsătorit, apropo, după fatidica vârstă de 30 de ani).

Îl voi reda și în cele ce urmează:

Bărbații „superbi” sunt, de regulă, doar în reviste. Și aceea este o imagine întreținută artificial, pentru o vreme. Rareori bărbatul care te va face fericită va arăta ca DiCaprio în tinerețe (iertați-ne că nu suntem cu toții atleți, modele sau staruri de cinema!). Și, de regulă, este acela care nu te va readuce, o dată la câțiva ani, la statutul de „divorțată” – fie ea și superbă sau „mișto”. El te va iubi toată viata, așa cum voi face eu cu soția mea (deși nu sunt nici „mișto” și nici „superb”).

Poate că însăși definiția pentru „mișto” o înțelegem diferit. Alergând după himere și visuri adolescentine cu prinți pe cai albi putem trece în grabă pe lângă oamenii buni, care merită atenția noastră. Nu voi comenta tendința de generalizare, pentru că mi-o pot explica. Probabil că, în momentele mai puțin aprinse, nici dumneavoastră nu veți crede tot ce ați scris. În ciuda pasiunilor pe care le ridică, articolul pare mai degrabă un un strigăt de disperare, o formă de refulare a propriilor nerealizări.

Vă doresc… un bărbat ”mișto”, care să vă facă fericită, stimată autoare de articol!…

Foto:  sudocrem.co.uk


Urmărește

Get every new post delivered to your Inbox.

Join 88 other followers