Să nu mă acuzați că nu am ce face… Știu că s-a mai vorbit despre asta. Și știu și că se va mai vorbi. Dar, na, mă simt dator, după ce am dat de două ori într-o zi de întrebare, să o mai fac o dată, așa, simplu și la obiect, cum îi place, de cele mai multe ori, Martzianului…
Ați întâlnit, vreodată, creștini care se întreabă: ”Care este, neică, păcatul împotriva Duhului Sfânt?” Motivația, de cele mai multe ori, nu este simpla curiozitate intelectuală, ci teama că ceva din ceea ce ar putea face… nu va fi iertat de Dumnezeu. Unii consideră, eronat, că acest păcat înseamnă respingerea Legii, a Decalogului. Desigur, una dintre porunci – cea cu privire la ziua de odihă, determină, de regulă, această argumentație – nu toată Legea, cum ați putea crede. Dar aceasta este o altă discuție deja… Credința că hula împotriva Duhului Sfânt s-ar referi la încălcarea Legii este argumentată cu textul din Faptele Apostolilor 51-56. Citind textul înțelegem, oarecum, de unde au tras distinșii comentatori concluzia aceasta. Din păcate, din nou, se face greșeala scoaterii din context și aceea de a nu alege pasajele care vorbesc, direct, despre subiect. Și astfel, ceea ce ar fi putut să fie ”la mintea cocoșului” se transformă într-o mare eroare…
Pentru a lectura un astfel de pasaj, în care Hristos vorbeste despre hula împotriva Duhului Sfânt și care să ne lumineze, deschideți-vă Bibliile la Evanghelia dupa Matei, la capitolul 12. Acolo citim cum, plin de Duhul Sfant, Domnul Isus Hristos a făcut o serie de minuni: mai întâi a vindecat un om cu mâna uscată (Matei 12:9-14), apoi i-a vindecat pe toți bolnavii care au venit la El (Matei 12:15) și, în final, a vindecat un îndrăcit orb și mut. Ați putea crede că, după o astfel de manifestare de forță, nimeni nu a mai avut curajul de a-i contesta apartenența la divinitate. Și totuși…
Oamenii simpli au fost uimiți, iar în inima lor a început să înflorească, asemeni unui trandafir, credința. Citez: „Toate noroadele, mirate, ziceau: „Nu cumva este acesta Fiul lui David?” (Matei 12:23)
Fariseii, însă, NU au crezut: „Când au auzit fariseii lucrul acesta, au zis: „Omul acesta nu scoate dracii decât cu Beelzebul, domnul dracilor!” (Matei 12:24) Ei au hulit, atribuind lucrarea lui Dumnezeu… Diavolului și respingându-L, în consecință, pe Mântuitorul.
Dupa ce explică simplu și inteligibil de ce nu se putea să fie astfel, Isus se prezintă ca Suveran al Împărăției lui Dumnezeu, Singurul capabil de a avea aturitatea împotriva diavolului și îngerilor săi, pentru ca în final să concluzioneze:
”Cine nu este cu Mine este împotriva Mea, şi cine nu strânge cu Mine risipeşte. De aceea vă spun: orice păcat şi orice hulă vor fi iertate oamenilor; dar hula împotriva Duhului Sfânt nu le va fi iertată. Oricine va vorbi împotriva Fiului omului va fi iertat; dar oricine va vorbi împotriva Duhului Sfânt nu va fi iertat nici în veacul acesta, nici în cel viitor.” (Matei 12:30-32)
Care este păcatul de care s-au făcut vinovați fariseii? Nu, nu faptul că nu au respectat Legea, ci acela că nu au crezut. NECREDINȚA este hula și păcatul lor față de Duhul Sfânt! Vestea bună este că un crestin născut din nou, în care locuiește Duhul Sfant, nu poate face un astfel de păcat. Credința în Hristos este definitorie și parte din însăși ființa lor.
la martzianu' 
Da, poate fi credința, dar cu nuanțarea că: Dumnezeu a hotărât ca prin credință orice om să poată primi în dar, fără plată, viața veșnică. Prin necredință, de fapt persoana care manifestă necredință refuză să primească în dar, pe gratis darul fără plată venit din partea lui Dumnezeu. În acest caz, nimeni, nici char Dumnezeu nu poate obliga această persoană să primească acest dar. Deci, probabil, în acest fel nu va fi iertată hula aceasta. Ceea ce refuzi din partea lui Dumnezeu, nici Dumnezeu însuși nu-ți poate da.
Ar fi interesant ce se va întâmpla în veacul viitor. Oare vor mai fi persoane care să refuze acest dar al lui Dumnezeu?
Am un sef la servici care huleste ostentativ stiind ca sunt crestin si sensibil… Azi ne-am contrat in privinta luminii sfiinte de la Ierusalim. A folosit o negatie de genul :”Doar Dumnezeu n-o fi tampit sa ne dea lumina…!”. De obicei ii atrag atentia ca este in greseala, insa simt ca trebuie sa fac mai mult si nu stiu ce…Mai mult inseamna sa jignesc sau sa lovesc… Un sfat ar fi binevenit.