Puține sunt locurile unde vei găsi mulțimi mai pestrițe decât în magazinele și supermarketurile de pe la marginile orașelor. Acolo ai ocazia să înveți adevărata poezie urbană, în cel mai pur limbaj de mahala sau în cea mai eminesciană prezentare, ambele amestecate într-un amalgam de mirosuri și imagini.
Astăzi am avut parte de un moment înălțător în aventura mea de o jumătate de ceas, petrecută ”la shopping” într-un astfel de loc. Pe când scanam rafturile pentru a găsi cele mai bune oferte – ca orice bărbat responsabil și care a învățat ceva de la soția lui – privirea mi-a fost atrasă de o bătrânică, dusă de spate și uitată de ani, care intrase aproape cu totul într-un frigider de mezeluri. În timp ce cotrobăia înfrigurată printre produsele expuse, bătrânica întoarse capul și strigă pentru un domn din spatele meu:
– ”Drăguțule, vrei și tu salam din ăsta”?
Am făcut din instinct stânga împrejur, pentru a vedea cine este ”drăguțul”. Și, spre surprinderea mea, am văzut un bătrânel elegant și cu spatele drept, înalt ca un brad și cu părul cărunt. Avea o privire blândă, matură și o demnitate care te obliga la respect. I-am dat lejer 80 de ani și mai bine. M-am retras sfios la o parte și am văzut cum se apropie cu naturalețe de bătrânica agitată și îi răspunde, cu cea blândă voce posibilă:
– ”De care, iubi?”
Am simțit cum inima îmi urcă până la cer. O căldură inexplicabilă mi-a invadat trupul și o stare de bine a luat locul grijilor cu care venisem de la spitalul unde astăzi mi-a fost anulat tratamentul – din cauza unor complicații. Ce binecuvântare să poți iubi, după ani de zile de relație, ca în primul moment! Ce minune să i te poți adresa celui drag într-un mod atât de natural și de grijuliu, cu o asemenea gingășie și afecțiune, indiferent de vârstă, de probleme ori de locul în care te găsești!
– ”Așa ar trebui să arate orice familie”, mi-am zis în barbă, cu admirație. ”Și așa ar trebui să se încheie viețile noastre, ale tuturor, cu inimile încă fierbinți și pline de dragoste. Să nu lăsăm niciodată ca vijeliile și încercările care ne lovesc, grijile și urâțenia din jur, să le răcească”.
M-am trezit însă repede la realitate și am revenit cu picioarele pe pământ, amintindu-mi că sunt încă atât de departe de casă, atunci când, în spatele meu, cineva a strigat printre dinți către partenera de viață (sau de cumpărături):
– ”Lasă, fă, că e bune! Dacă se scumpește?”
Am plecat, binecuvântând lumina pe care bătrâneii plini de dragoste unul față de celălalt o răspândeau în jur. Și mi-am promis, încă o dată, să fiu mereu ca ei! Să îmi iubesc soția, copilul, vecinii, prietenii, semenii, DUMNEZEUL – azi mai mult decât ieri și mai puțin decât mâine. Nu doar o vreme, ci până la sfârșitul călătoriei mele pe acest pământ și dincolo de el!
……………………………………………………………
”Și, din pricina înmulțirii fărădelegii, dragostea celor mai mulți se va răci. Dar cine va răbda până la sfârșit va fi mântuit. (Matei 24:12-13)”
la martzianu' 