Să nu te temi, iubite cititor creștin! Nu mă voi referi la tine, nici la vreun altul la fel. De altfel nici cuvintele și nici concluzia nu-mi aparțin. Degetul acuzator va sta întins doar către propriile momente în care viața-mi nu seamănă cu cea lui Isus; nici cu vorbele ce le dăruiesc altora duminică de duminică.
Iar dacă te regăsești printre rânduri… asemănările nu sunt deloc întâmplătoare!
Prietenii și vecinii noștri, se sting și se pierd sub amenințarea grozavei plăți a păcatului. Cu atât mai trist este faptul că, de multe ori, între ei și vestea bună că păcatul a fost plătit cu sânge de Hristos, stăm noi, cei însărcinați a fi mesagerii acestei mari împăcări.
”Tu, care te numeşti Iudeu, care te reazemi pe o Lege, care te lauzi cu Dumnezeul tău, care cunoşti voia Lui, care ştii să faci deosebire între lucruri, pentru că eşti învăţat de Lege; tu, care te măguleşti că eşti călăuza orbilor, lumina celor ce sunt în întuneric, povăţuitorul celor fără minte, învăţătorul celor neştiutori, pentru că în Lege ai dreptarul cunoştinţei depline şi al adevărului; – tu deci, care înveţi pe alţii, pe tine însuţi nu te înveţi? Tu, care propovăduieşti: „Să nu furi„, furi? Tu care zici: „Să nu preacurveşti„, preacurveşti? Tu, căruia ţi-e scârbă de idoli, le jefuieşti templele? Tu, care te făleşti cu Legea, necinsteşti pe Dumnezeu prin călcarea acestei Legi? Căci „din pricina voastră este hulit Numele lui Dumnezeu între Neamuri”, după cum este scris.” (Romani 2:17-24)
la martzianu' 