Cineva râdea (și) de mine că port „botniță” (adică mască, dacă nu vă învârtiți printre naivii răutăcioși), deunăzi. După atâtea luni și după atâtea dovezi că se poate și mai rău, unii încă nu s-au trezit la realitate!…
Să nu mă înțelegeți greșit! Nici în varianta mea cea mai adormită nu aș putea accepta că se poate face o comparație relevantă între banala mască de protecție și botnița destinată celor mai buni prieteni ai omului. Însă, în ultima perioadă, mai ales de când am salvat doi căței abandonați la gunoi, sunt ceva mai sensibil când vine vorba de ei. Și, ca să rămân în același registru al figurilor de stil, mă gândeam la câte potăi fără stăpân, rupte de foame, pline de purici și căpușe, vânate de hingheri și singure, ar putea râde de „botnița” dulăilor din familii iubitoare, care, culmea, trăiesc, fericite și mai mult decât ele. O botniță care îi protejează pe alții. O botniță care le permite să rămâi lângă cei dragi și care apără de propriile greșeli. O botniță pe care o poartă doar în anumite circumstanțe și care reprezintă dovada grijii și semnul că există cineva căruia îi pasă de ei și de care lor le pasă.
Da, port mască! De ce?
O port pentru a-i proteja pe ceilalți. Nu știm dacă sau când ne putem infecta. Dar, bine știm, unii infectați habar nu au că sunt contagioși!
O port pentru mă proteja pe mine însumi. Deși nu sunt 100% sigure, riscul de a contacta virusul scade dramatic atunci când este purtată.
Port mască pentru că, deși cercetătorii fac eforturi, nu prea există alte alternative – în lipsa unor vaccinuri eficiente, sigure și a unui tratament adecvat.
Port mască de dragul medicilor, a asistentelor, a infirmierilor, a celorlalți profesioniști care nu mai pot – după atâtea luni de cursă contra cronometru.
O port pentru a scurta această perioadă care lasă semne adânci în economie.
O port pentru viață, ca un semn că mie îmi pasă atât de cei cărora le pasă de mine, cât și de cei care nu dau doi bani pe persoana mea.
Port mască! O port cu mândrie, pentru că aleg în mod responsabil și pentru că este ceea ce pot face de dragul celor din jur și nu ca pe o botniță.
Și dacă asta mă face vrednic de râsul potăilor, so be it!
la martzianu' 