D’ale COVID-ului – absurdități locale

25 octombrie 2020

Toată lumea se plânge că DSP-ul nu răspunde la telefon, la mail-uri, etc… Breaking news? Deloc. Chiar și în aceste condiții, autoritățile insistă ca poporul să nu mai sune la 112, în caz că apar infectări, ci să contacteze direct DSP-ul. Care DSP, domnilor? Ăla admirabil, sublim, dar care lipsește cu desăvârșire?


Cică…

  1. Nu au suficienți oameni la DSP, așa că nu mai fac față. Păi, băi, mai ANGAJAȚI! (Încă) mai avem tineri care pot ocupa locurile vacante. Nu vă așteptați ca două-trei persoane să facă minuni… Iar un stagiar sau un voluntar ”train-uit” este mai mult decât nimic, mai ales când vorbim de triaj. Cum poate Marea Britanie să facă anchetele epidemiologice doar cu voluntari, iar noi nu le permitem nici să răspundă la telefon?
  1. Sunt prea mulți cei care sună, de aceea telefonul e mereu ocupat. Păi, băi există posibilitatea ca noile apeluri să fie puse ÎN AȘTEPTARE, nu să sune ocupat, astfel încât cei care apelează, chiar dacă așteaptă 2 ore, să își păstreze prioritatea în continuarea apelului. În ce țară bananieră trăim?
  1. Plângem de mila celor care, bolnavi fiind, trec prin momente grele. Unii dintre ei, din lipsă de spațiu, sunt tratați la domiciliu. Iar, atunci când sunt duși ”pentru evaluare” la acele hale mari COVID, sunt ținuți câteva ore pentru procedurile medicale și, apoi, alte câteva ore pentru a se elibera o ambulanță care să îi ducă acasă. Nu pot veni cu mașina personală, nu îi poate lua soțul sau soția cu care locuiesc în aceeași casă. Se duc bolnavi, pentru evaluare, se întorc și mai bolnavi, pentru că așa este ”procedura”. Băi, dacă o procedură nu este bună, DE CE NU O SCHIMBAȚI?
  1. Dacă locuiești în aceeași casă cu un confirmat COVID și suni la 112 pentru testarea membrilor familiei care nu sunt încă testați / confirmați, ”procedura” spune că, dacă nu au nici un simptom, nu pot fi testați. Pe bune? Păi băi, nu spuneați voi că este mai bine ca boala să fie depistată din pripă? Ce să așteptăm? Să cadă din picioare? Să facă simptome, pentru a mai chema o ambulanță, după care, apropo, vor aștepta de la câteva ore la câteva zile? Ce face românul pentru a evita o procedură idioată? Exact, este forțat să mintă!
  1. De la o zi la alta, este mai rău. Pentru că nu avem aia și aia și aia… Și unde este noutatea? Nu era știut, încă din martie, că va fi așa? De ce am așteptat să vină toamna, iubiți greierași?

ALO, PNL-ul? Mai este cineva acolo? Sau a început campania? Nu-i așa că ”ciuma roșie” este tot o afecțiune… transmisibilă? De ce nu renunțați voi înșivă la numirile pe criterii politice, pe bază de nepotism și de datorie, a propriilor incompetenți și a propriilor penali?

Vin alegerile. Și ne va fi mai greu ca niciodată să alegem. De ce? Parcă, de la o zi la alta, răul cel mai mare și răul cel mai mic… se egalizează. Să aibă Dumnezeu milă de noi, că doar la El mai tragem speranță!

Cri, cri, cri, toamnă gri, nu credeam c-o să mai vii, cu alegeri la copii!…


PS: postarea de față NU este una politică și NU face apologia fostelor guvernări. Așa că îi rog pe cei tentați să mă înjure… să se abțină. De dragul menținerii relației, dacă nu pentru altceva. Accept argumente și critici sau informații noi, dacă sunt civilizate.


Mască sau botniță, potaie sau dulău?

13 octombrie 2020

Cineva râdea (și) de mine că port „botniță” (adică mască, dacă nu vă învârtiți printre naivii răutăcioși), deunăzi. După atâtea luni și după atâtea dovezi că se poate și mai rău, unii încă nu s-au trezit la realitate!…

Să nu mă înțelegeți greșit! Nici în varianta mea cea mai adormită nu aș putea accepta că se poate face o comparație relevantă între banala mască de protecție și botnița destinată celor mai buni prieteni ai omului. Însă, în ultima perioadă, mai ales de când am salvat doi căței abandonați la gunoi, sunt ceva mai sensibil când vine vorba de ei. Și, ca să rămân în același registru al figurilor de stil, mă gândeam la câte potăi fără stăpân, rupte de foame, pline de purici și căpușe, vânate de hingheri și singure, ar putea râde de „botnița” dulăilor din familii iubitoare, care, culmea, trăiesc, fericite și mai mult decât ele. O botniță care îi protejează pe alții. O botniță care le permite să rămâi lângă cei dragi și care apără de propriile greșeli. O botniță pe care o poartă doar în anumite circumstanțe și care reprezintă dovada grijii și semnul că există cineva căruia îi pasă de ei și de care lor le pasă.

Da, port mască!

O port pentru a-i proteja pe ceilalți. Nu știm dacă sau când ne putem infecta. Dar, bine știm, unii infectați habar nu au că sunt contagioși!

O port pentru mă proteja pe mine însumi. Deși nu sunt 100% sigure, riscul de a contacta virusul scade dramatic atunci când este purtată.

Port mască pentru că, deși cercetătorii fac eforturi, nu prea există alte alternative – în lipsa unor vaccinuri eficiente, sigure și a unui tratament adecvat.

Port mască de dragul medicilor, a asistentelor, a infirmierilor, a celorlalți profesioniști care nu mai pot – după atâtea luni de cursă contra cronometru.

O port pentru a scurta această perioadă care lasă semne adânci în economie.

O port pentru viață, ca un semn că mie îmi pasă atât de cei cărora le pasă de mine, cât și de cei care nu dau doi bani pe persoana mea.

Port mască! O port cu mândrie și nu ca pe o botniță.

Și dacă asta mă face vrednic de râsul potăilor, so be it!