D’ale COVID-ului – absurdități locale

25 octombrie 2020

Toată lumea se plânge că DSP-ul nu răspunde la telefon, la mail-uri, etc… Breaking news? Deloc. Chiar și în aceste condiții, autoritățile insistă ca poporul să nu mai sune la 112, în caz că apar infectări, ci să contacteze direct DSP-ul. Care DSP, domnilor? Ăla admirabil, sublim, dar care lipsește cu desăvârșire?


Cică…

  1. Nu au suficienți oameni la DSP, așa că nu mai fac față. Păi, băi, mai ANGAJAȚI! (Încă) mai avem tineri care pot ocupa locurile vacante. Nu vă așteptați ca două-trei persoane să facă minuni… Iar un stagiar sau un voluntar ”train-uit” este mai mult decât nimic, mai ales când vorbim de triaj. Cum poate Marea Britanie să facă anchetele epidemiologice doar cu voluntari, iar noi nu le permitem nici să răspundă la telefon?
  1. Sunt prea mulți cei care sună, de aceea telefonul e mereu ocupat. Păi, băi există posibilitatea ca noile apeluri să fie puse ÎN AȘTEPTARE, nu să sune ocupat, astfel încât cei care apelează, chiar dacă așteaptă 2 ore, să își păstreze prioritatea în continuarea apelului. În ce țară bananieră trăim?
  1. Plângem de mila celor care, bolnavi fiind, trec prin momente grele. Unii dintre ei, din lipsă de spațiu, sunt tratați la domiciliu. Iar, atunci când sunt duși ”pentru evaluare” la acele hale mari COVID, sunt ținuți câteva ore pentru procedurile medicale și, apoi, alte câteva ore pentru a se elibera o ambulanță care să îi ducă acasă. Nu pot veni cu mașina personală, nu îi poate lua soțul sau soția cu care locuiesc în aceeași casă. Se duc bolnavi, pentru evaluare, se întorc și mai bolnavi, pentru că așa este ”procedura”. Băi, dacă o procedură nu este bună, DE CE NU O SCHIMBAȚI?
  1. Dacă locuiești în aceeași casă cu un confirmat COVID și suni la 112 pentru testarea membrilor familiei care nu sunt încă testați / confirmați, ”procedura” spune că, dacă nu au nici un simptom, nu pot fi testați. Pe bune? Păi băi, nu spuneați voi că este mai bine ca boala să fie depistată din pripă? Ce să așteptăm? Să cadă din picioare? Să facă simptome, pentru a mai chema o ambulanță, după care, apropo, vor aștepta de la câteva ore la câteva zile? Ce face românul pentru a evita o procedură idioată? Exact, este forțat să mintă!
  1. De la o zi la alta, este mai rău. Pentru că nu avem aia și aia și aia… Și unde este noutatea? Nu era știut, încă din martie, că va fi așa? De ce am așteptat să vină toamna, iubiți greierași?

ALO, PNL-ul? Mai este cineva acolo? Sau a început campania? Nu-i așa că ”ciuma roșie” este tot o afecțiune… transmisibilă? De ce nu renunțați voi înșivă la numirile pe criterii politice, pe bază de nepotism și de datorie, a propriilor incompetenți și a propriilor penali?

Vin alegerile. Și ne va fi mai greu ca niciodată să alegem. De ce? Parcă, de la o zi la alta, răul cel mai mare și răul cel mai mic… se egalizează. Să aibă Dumnezeu milă de noi, că doar la El mai tragem speranță!

Cri, cri, cri, toamnă gri, nu credeam c-o să mai vii, cu alegeri la copii!…


PS: postarea de față NU este una politică și NU face apologia fostelor guvernări. Așa că îi rog pe cei tentați să mă înjure… să se abțină. De dragul menținerii relației, dacă nu pentru altceva. Accept argumente și critici sau informații noi, dacă sunt civilizate.


Crin… ofilit!

24 noiembrie 2009

Foto: MEDIAFAX

„Bieţii lampagii”, ca să citez un mare poet pesedist, sunt tot mai rari, într-o societate care se stinge odată cu lumina din ea. În vremuri de criză politică şi economică, asistăm la un teatru trist din partea aleşilor noştri, pe care îi avem şi pentru că îi merităm, poate.

Unii au avut aşteptări mari de la Crin Antonescu. Poate că de data asta” va fi diferit. Poate că el, cel fără funcţii şi păcate politice, va demonstra că se poate. Nu a fost să fie astfel. Nici nu este pentru prima oară când românii o muşcă. Crinul nu e atât de alb cum ar fi vrut să pară. În plus, se văd pe faţa lui pete de uscăciune volundară. S-a ofilit…

Nu sunt un admirator al Preşedintelui Băsescu, deşi m-am educat să văd ceva bun în fiecare dintre semenii mei. A fost unul dintre marile secrete, care m-au ajutat a rezista mai bine de 12 ani în lucrul cu oamenii străzii. Însă, ceea ce se întâmplă în România zilelor acestea este o ruşine. Citeşte restul articolului…