D’ale COVID-ului – absurdități locale

Cică…

1. Nu au suficienți oameni la DSP, așa că nu mai fac față. Păi, băi, mai ANGAJAȚI! (Încă) mai avem tineri care pot ocupa locurile vacante. Nu vă așteptați ca două-trei persoane să facă minuni… Iar un stagiar sau un voluntar ”train-uit” este mai mult decât nimic, mai ales când vorbim de triaj. Cum poate Marea Britanie să facă anchetele epidemiologice doar cu voluntari, iar noi nu le permitem nici să răspundă la telefon?

2. Sunt prea mulți cei care sună, de aceea telefonul e mereu ocupat. Păi, băi există posibilitatea ca noile apeluri să fie puse ÎN AȘTEPTARE, nu să sune ocupat, astfel încât cei care apelează, chiar dacă așteaptă 2 ore, să își păstreze prioritatea în continuarea apelului. În ce țară bananieră trăim?

Crin… ofilit!

Foto: MEDIAFAX

„Bieţii lampagii”, ca să citez un mare poet pesedist, sunt tot mai rari, într-o societate care se stinge odată cu lumina din ea. În vremuri de criză politică şi economică, asistăm la un teatru trist din partea aleşilor noştri, pe care îi avem şi pentru că îi merităm, poate.

Unii au avut aşteptări mari de la Crin Antonescu. „Poate că de data asta” va fi diferit. Poate că el, cel fără funcţii şi păcate politice, va demonstra că se poate. Nu a fost să fie astfel. Nici nu este pentru prima oară când românii o muşcă. Crinul nu e atât de alb cum ar fi vrut să pară. În plus, se văd pe faţa lui pete de uscăciune volundară. S-a ofilit…

Nu sunt un admirator al Preşedintelui Băsescu, deşi m-am educat să văd ceva bun în fiecare dintre semenii mei. A fost unul dintre marile secrete, care m-au ajutat a rezista mai bine de 12 ani în lucrul cu oamenii străzii. Însă, ceea ce se întâmplă în România zilelor acestea este o ruşine.